Social
Vinerea Patimilor dintr-un centru de plasament. ,,Noi, cei de aici, avem nevoie să ne recăpătăm speranţa în oameni”
În centrele de plasament, românii așteaptă Paștele cu speranța că oamenii de bine nu i-au uitat
În timp ce unii aleargă după ultimele cumpărături pentru mesele încărcate de Paşte, în centrele de plasament din România se află mii de poveşti nespuse. Speranţa din jurul sărbătorilor se traduce, într-un centru de plasament, prin bunăvoinţa oamenilor care vin cu daruri şi deschidere spre cei pentru care au o casă temporară aici. În acest an, cu sprijinul „Asociaţiei Neamunit”, am pus gândurile bune într-un fapt comun, dorinţa de a aduce zâmbetul pe buzele a 136 de copii din 4 centre de plasament, 2 din Bucureşti, unul din Urlaţi şi altul din Slobozia de Giurgiu.
FOTO;Copiii de la „Ana și copiii” beneficiază și de un atelier de creație FOTO: ZIUACARGO.RO
Ne puteți urmări și pe Google News
Concret, cu ajutorul „Asociației Neamunit”, care a contactat cele patru centre de plasament şi a obținut date importante despre vârsta, sexul şi dorinţele fiecărui micuţ, voluntarii au spus „Da” implicării şi susţinerii a unor copii care trăiesc zilnic cu o unică dorinţă, aceea de a a primi bucurie şi a fi ascultaţi „Suntem uniţi de o credinţă comună că niciodată nu este suficient să faci bine. Suntem mândri oricând reuşim să ducem la bun sfârşit un astfel de proiect”, a declarat Aureliu Surulescu, Preşedinte Neamunit.
Adina, mamă din întâmplare, luptătoare din convingere
Povestea Adinei, din Casa Ioana (centru de plasament temporar pentru 20 de familii şi 9 femei singure), este o lecţie de curaj şi ambiţie. Părăsită de tată de la vârsta de 4 ani, s-a îndrăgostit în clasa a X-a, atunci când, din întâmplare, a devenit mamă. A ales să lupte, fără niciun sprijin. Recunoaşte că i-a fost greu, dar găseşte puterea să zâmbească ,,Am doar 23 de ani, mi-am luat viaţa în mâini de mică. Sunt bucuroasă că muncesc. Mi-a fost greu să-mi continui studiile când eram însărcinată, dar ştiam că este singura soluţie pentru a mă descurca pe viitor. Astăzi, sunt angajată şi câştig 1500 RON. Nu este o sumă suficientă pentru mine şi cea mică. Nu avem unde sta, iar o chirie nu ne permitem. Casa Ioana ne găzduieşte timp de un an. Suntem norocoase că suntem consiliate aici, atât din punct de vedere legal, cât şi psihologic. Sperăm să găsim împreună toate soluţiile legale pentru a fi sprijinite. De fiecare dată când primim vizite şi vedem că celor din jur le pasă, cumva ne face să ne recăpătăm speranţa în oameni”.
Adina a transmis simplu, dar de impact, că toţi cei din centrele din plasamente au fost cândva dezamăgiţi de oameni, iar fiecare gest umanitar, reprezintă în sine recăpătarea încrederii în bunătatea semenilor.
Povestea Adinei este doar un exemplu. Este important, ca pe lânga contribuţia materială, cei care aleg să îi viziteze şi pe cei nevoiaşi, să vină deschişi să asculte şi înarmaţi cu îmbrăţişări sincere.
Fără ei acțiunea nu ar fi fost posibilă
Această acţiune face parte din proiectul ,,Spune DA”, aflat la cea de a 5-a edţie de Paşte şi a fost realizat şi cu sprijinul firmelor Ulker si Mert, care au oferit dulciuri, Manatwork care a susținut proiectul aducând logistica, transportul si voluntari, Tuborg si Pepsi care au venit cu sucuri naturale, Alka care a adus dulciuri şi compania „ÎmiTrebuie” care a oferit copiilor jucării.
Recomandările noastre
