Viktor Orbán, de la bursier Soros la inițiatorul legislației „anti‑Soros”. Dezvăluirile unui celebru ziarist din Cluj

Într‑un episod recent al podcastului „Evenimentul Istoric”, Dan Andronic și jurnalistul clujean Romeo Couți au relansat discuția despre influența rețelei filantropice a lui George Soros în Europa Centrală și de Est. Folosind două studii de caz cu miză regională: premierul Ungariei, Viktor Orbán, și avocatul și politicianul UDMR Peter Eckstein‑Kovács.

Dialogul a combinat repere biografice, rememorări din anii ’90 și controverse nerezolvate, cu avertismentul moderatorului că tema va fi tratată „cu caracter istoric”, nu partizan.

Viktor Orbán, bursier și adversar

În plan regional, parcursul lui Viktor Orbán rămâne exemplul cel mai citat al „răsturnării de sens” în raportarea la Soros. Invitații au amintit etapa de început a liderului Fidesz, când a beneficiat de sprijin pentru studii în străinătate prin programe susținute de fundațiile finanțate de miliardar.

În 1989, Viktor Orbán a primit o bursă Soros pentru studii de filozofie politică la Pembroke College, Oxford.

În jur de o mie de oameni au murit în cea mai mare tragedie feroviară din istoria României

Zilele din 2026 în care românii nu au voie să se căsătorească religios

Două decenii mai târziu, Orbán a devenit principalul critic al acestuia, promovând la Budapesta pachete legislative cunoscute generic drept „Stop Soros” și acuzând rețeaua de ingerințe în politicile naționale. Pe fondul crizei migrației și al reorientării Fidesz, executivul de la Budapesta a transformat figura lui Soros într‑un simbol al „ingerinței” externe. Campaniile publice din 2017 („Nu‑l lăsa pe Soros să râdă la urmă” – panouri stradale) și discursul anti‑ONG au pregătit terenul pentru pachetele legislative ulterioare.

Pentru Andronic, cazul Orbán arată că aceeași infrastructură civică ce poate propulsa talente politice poate genera, ulterior, coliziuni frontale atunci când interesele se despart.

Eckstein‑Kovács: nume controversat în dosarul retrocedărilor din Cluj

Pe filiera românească, discuția s‑a concentrat asupra lui Peter Eckstein‑Kovács, avocat și fost parlamentar. A făcut parte din conducerea Fundației pentru o Societate Deschisă. În emisiune, el a fost prezentat drept „actor cheie” în retrocedările imobilelor istorice din centrul Clujului, pe care Romeo Couți le‑a calificat drept „cea mai mare fraudă în justiție”.

Afirmațiile au fost formulate în termeni tranșanți, cu trimitere la istoricul „procesului optanților” și la despăgubirile interbelice. Menționăm că aceste acuzații au fost prezentate în cadrul podcastului fără documente și fără punctul de vedere al lui Peter Eckstein‑Kovács.

Romeo Couți: “Peter Eckstein‑Kovács a fost avocatul care a instrumentat cea mai mare fraudă în justiție din istoria României. Este vorba de retrocedările tuturor clădirilor din centrul Clujului, retrocedări făcute ilegal, pentru că acestea, în momentul în care s-a format România Mare, aceste clădiri au fost proprietarii au fost despăgubiți. Este celebru proces al optanților, în care România s-a împrumutat de nu știu câte tone de aur. Mi se pare șapte-opt tone de aur pentru a-i despăgubi. După 1990, vin foștii proprietari și spun: domnule, casa este a mea. Statul român, prin Peter Eckstein‑Kovács, nu a fost suficient de inspirat să spună: Nu! Legea nu vă dă voie să preluați aceste proprietăți”.

Biografia lui Soros, buna parte din context

Dincolo de această dispută, invitații au încadrat numele lui Eckstein‑Kovács într‑o listă mai amplă de intelectuali și lideri publici care, la începutul anilor ’90, au interacționat cu Fundația pentru o Societate Deschisă, de la managementul local al programelor până la proiecte culturale și educaționale.

Pentru a așeza dezbaterea într‑un cadru de durată, Andronic a reluat câteva repere din biografia lui George Soros: plecarea din Ungaria în 1947, studiile la London School of Economics, intrarea în finanțe în anii ’50 la New York, și apoi activitatea filantropică inspirată de conceptul de „societate deschisă” al lui Karl Popper.

Invitații au evocat sumele colosale vehiculate public pentru donații – „peste 30 de miliarde de dolari” de‑a lungul deceniilor – precum și episoadele care au construit notorietatea magnatului pe piețele financiare și în bătăliile politice din SUA. În contrabalans, Couți a subliniat contribuția rețelei la democratizare și profesionalizare în anii ’90 în România: burse pentru jurnaliști, programe pentru minorități, educație civică și primele dotări informatice pentru instituții și ONG‑uri.