Combinația de alianțe și rivalități contra naturii fac din Yemen o adevărată bombă cu ceas, care poate detona întreaga lume.
Un bun cunoscător al realităților din Arabia Saudită afirma: „Pentru saudiți, adevăratul inamic nu este Israelul, ci Iranul”. Riadul este realmente obsedat de pericolul iranian. Semnarea acordului privind programul nuclear Teheranului nu a făcut decât să agraveze lucrurile și a semănat germenii îndoielii în legătură cu trăinicia alianței cu Statele Unite.
Regele Salman a tras concluzia că nu trebuie să-i lase pe iranieni să acționeze după bunul plac în Yemenul învecinat, punctul nevralgic al Arabiei Saudite, scrie Le Point.
Într-adevăr, Teheranul a trimis consilieri și luptători pentru a-i ajuta pe rebelii houthi șiiți de rit zaydit, care au cucerit o bună parte din țară, inclusiv capitala Sanaa.
O veritabilă provocare pentru Riad. Regele Salman, urcat pe tron în ianuarie, după moartea fratelui său Abdallah, își joacă în această afacere toată credibilitatea de apărător al lumii sunnite.
De aceea, saudiții s-au așezat în fruntea unei coaliții sunnite a statelor din Golf și a strâns trupe pentru a recuceri Yemenul. Deja, portul-cheie Aden din sud a fost recucerit, împreună cu alte cinci provincii ale țării.
Rămâne zona de nord, împreună cu Sanaa. Aici va fi mai greu. De aceea, Riadul nu este prea pretențios în legătură cu aliații săi. Nu face nazuri să își unească eforturile cu ISIS sau Al-Qaida, marii dușmani ai șiiților. Cum nimic nu este simplu în Orientul Mijlociu, liniile fracturilor religioase nu explică întru totul peisajul politic. Acestea se combină cu alianțele sau rivalitățile tribale.
Astfel, președintele yemenit Ali Abdallah Saleh, care a fost forțat să abandoneze puterea, îi susține pe rebeli. Totuși, el este sunnit, dar apropiat de Frații Musulmani, marii dușmani ai saudiților.
Până în 1962, în Yemen domnea o dinastie șiită zaydită. Când ultimul rege a fost răsturnat, Arabia Saudită i-a susținut pe monarhiști împotriva juntei la putere în Sanaa, sprinită militar de președintele egiptean de atunci, Nasser.
Saudiții se tem de o răspândire a haosului în propriile regiuni șiite, unde se află o mare parte din zăcămintele de petrol ale țării. De la revoltele din 1979, șiiții saudiți (circa 10% din populația Arabiei Saudite) au fost mai degrabă calmi.
Compania petrolieră națională, Aramco, a cheltuit mulți bani pentru a păstra pacea socială. Însă Riadul se teme de șiiții săi, pe care îi numește „eretici”.
Mohamed Ben Abdel Wahhab, un predicator care, în secolul XVIII, a creat wahhabismul, viziunea sunnită rigoristă de la care se revendică Arabia Saudită, declara:
„Șiiții sunt mai răi decât creștinii și evreii, căci se pretind musulmani.”
Însă, mai mult decât șiiții săi, Iranul este cel care bântuie coșmarurile conducătorilor saudiți. Iranul înseamnă cei 80 de milioane de locuitori, o istorie milenară, mari capacități militare, rezerve de hidrocarburi serioase și o rezervă de materie cenușie care nu cere decât să se manifeste, imediat ce regimul de la Teheran ar slăbi cureaua.
În fața acestui colos, în ciuda bogăției lor, rentierii saudiți (29 de milioane de locutori, dar cu 80% din populația activă plecată în străinătate) se simt vulnerabili. De aici, reacția lor de fiară rănită în Yemen.