Nunta dintre George Simion și Ilinca este primul mare miting politic din ultimii doi ani de zile, perioadă în care pandemia a oprit în bună parte evenimente publice. Evenimentul a fost un talmeș balmeș între tradiționalism, kitsch și propagandă politică la care au participat între 5.000 și 7.000 de persoane care s-au bucurat de „festival”.

Nu puțini din media și nu numai s-au grăbit să compare nunta anunțată de George Simion la începutul lunii iunie cu nunta din 1925 a liderului legionar, Corneliu Zelea Codreanu, iar câteva similitudini au existat, ambele s-au ținut în aer liber, cu participare populară mare și cu laitmotiv naționalist. Totuși între cele relatate de la nunta celui pe care susținătorii săi îl alintau „Căpitanul” și cele văzute sâmbătă au existat multe diferențe.

Dacă acum aproape 100 de ani participau între 80.000 și 100.000 de români, dintre care 30.000 veniți din întreaga țară cu merinde de acasă și cazați în casele oamenilor din Focșani, sâmbătă, participanții, între 5.000 și 7.000 cu tot cu membrii de partid, au fost plimbați într-un maraton de 24 de ore de către organizatorii AUR din mai multe orașe până în comuna vâlceană, Măciuca, locul în care George Simion a ales să își țină petrecerea câmpenească și serviți cu mâncare și băutură pe îndelete. O mică mare diferență, ca și nivelul intelectual dintre doctorul în drept, Corneliu Zelea Codreanu și gargaragiul de la portavocea galeriei, George Simion.

Maraton de 24 de ore pentru nuntașii sosiți cu autocarele AUR

Transportul a fost gratuit pentru membrii AUR, sau simpatizanții care au participat activ la manifestările publice ale partidului în scurta sa existență, pentru ceilalți a costat 90 de lei, iar dovada financiară o primeai în funcție de cât de bine se organizau coordonatori AUR. Oricine putea să solicite să participe la eveniment, costul? o vizită la unul dintre sediile partidului, eventual cei 90 de lei pentru transport și datele personale la purtător, GDPR-ul fiind o noțiune mult prea abstractă pentru AUR pentru a se complica inutil cu așa ceva, orișicum fără o copie de buletin, clar nu aveai ce căuta la nuntă.

Pentru o experiență autentică și pentru a încerca să înțeleg cine sunt oamenii care participă la acest eveniment am luat calea Pieței Constituției încă de când se crăpa de ziuă, pentru a mă îmbarca într-unul din cele patru autocare care au plecat din București. Patru autocare (cu câte 50 de călători fiecare) pentru cele șase sectoare, plus Ilfov, a fost primul semn care m-a făcut să pun la îndoială anvergura evenimentului, cu atât mai mult cu cât întregul activ de partid a fost mobilizat pentru o organizare cât mai bună a evenimentului și despre care trebuie să spun că a fost mai mult decât decentă.

Ca și mixul ideologic al partidului și oamenii din AUR sunt diverși, diferiți și din mai multe medii sociale, iar o catalogare și o etichetare a tuturor la pachet este o eroare și un semn de superficialitate, tot mai prezente în societatea românească, care nu fac cinste nici oamenilor și nici instituțiilor media care recurg la astfel de epitete.

Am întâlnit în autocare și în perimetrul „festivalului” atât oameni săraci cu mari carențe de educație și cultură, pe care desigur, nu o să îi stigmatizez, cât și profesori, antreprenori, patrioți români, romi, angajați în multinaționale, ultrași, legionari nostalgici după perioada neagră reprezentată de asasinatele politice și ura la adresa evreilor din timpul lui Codreanu și chiar și un „trotinetist” (om venit cu trotineta), o etichetă la fel de superficială pusă USR-iștilor și simpatizanților lor. Și comportamentul lor pe drum și la eveniment a fost conform cu educația primită de acasă și autoeducația pe care fiecare și-a format-o ulterior acesteia.

Citește continuarea reportajului pe Infofinanciar.ro