Evenimentul zilei este ziarul pentru care nu am lucrat nici o zi într-un sfert de secol de presă.
Un ziar care, oricât s-ar strădui diverși lucrători cu ziua să-l denigreze, rămâne o referință, din toate punctele de vedere, pentru ceea ce a însemnat presa liberă de după Decembrie '89.
Relația noastră bilaterală a fost sinusoidală. Am fost și țintă vie (în vremea băsismului biruitor), și răsfățat (după marea și atât de necesara curățenie), am fost și concurenți direcți (în perioadele mele de la Adevărul și Jurnalul național).
Mi-ați și tras-o, m-ați și promovat; se schimb ele amețitor vremurile, darămite politica editorială. Și, ceea ce n-o să uit niciodată, m-ați intervievat, fără teme tabu, imediat cum am plecat din Intact la România TV și când statutul meu public oscila incert pe axa mercenar-trădător-jeg uman. La vanitate, aș putea scrie chiar că Dan Andronic a mirosit, cu nasul lui de copoi, viitorul lider de audiență, dar hai să n-o fac 🙂