Mikalai Khalezin este unul dintre fondatorii şi actorii de la Teatrul Liber din Minsk, înfiinţat în 2005.
Însă piesele lor cu mesaj democratic nu au fost bine văzute de regimul autoritar al lui Lukashenko, aşa că instituţia culturală a fost închisă, iar teatrul a devenit ilegal. Actorii au fost hărţuiţi sau şantajaţi de autorităţi, iar pentru a putea vedea o reprezentaţie a Teatrului Liber, oamenii au fost nevoiţi să se întâlnească în locuri clandestine.
Una dintre piesele scrise de Khalezin se numeşte "Generaţia Jeans": "Blugii au devenit un simbol al libertăţii şi al rezistenţei – nu îl vei vedea niciodată pe Lukashenko în blugi. El poartă numai costume negre. Tinerii care se opun Guvernului îşi pun acum funde denim la genţi sau şi le leagă la încheietura mâinii în semn de solidaritate", a explicat actorul.
Povestea sa este numai una dintre cele 14 pe care le puteţi afla dacă vizitaţi expoziţia fotografică "Scânteia curajului", din foaierul sălii Atelier a Teatrului National. Portretele celor 14 disidenţi din Belarus, care s-au opus regimului autoritar al preşedintelui pro rus Alexander Lukashenko, numit de mulţi politicieni "ultimul dictator din Europa", au făcut înconjurul capitalelor europene, de la Bruxelles la Talin.
Ne puteți urmări și pe Google News
Expoziţia este organizată de Asociaţia Pro Democraţia alături de People in Need din Cehia şi poate fi vizitată până duminică. Cristian Pîrvulescu, preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia, a inaugurat aseară expoziţia şi a explicat pentru evz.ro care este importanţa ei pentru publicul român.
Evenimentul Zilei: Care este scopul expoziţiei? Cristian Pîrvulescu: Această expoziţie încearcă să sensibilizeze opinia publică românească, în primul rând bucureşteană, asupra luptei pentru drepturile omului din Belarus. Obişnuiţi prea multă vreme, mai ales de televiziuni, dar nu numai, să aflăm despre catastrofe, ne-am pierdut sensibilitatea faţă de suferinţa umană. Aici avem 14 portrete de disidenţi belaruşi, oameni care pentru ideile lor, pentru lucruri simple, în fond, au avut de suferit din partea regimului autoritar al lui Lukashenko. Iată de ce, deşi expoziţia nu ne apaţine, este o expoziţie a Asociaţiei People in Need din Cehia, am considerat că ideea este foarte bună şi că merită să fie popularizată. Vor afla foarte mulţi despre cei 14 eroi ai luptei pentru drepturile omului, deşi unele din gesturi sunt gesturi obişnuite, cu care noi, ceilalţi, din ţările democratice, ne-am obişnuit . Ceea ce au făcut şi ceea ce fac în Belarus este foarte important şi pentru aceşti oameni faptul că sunt respecţaţi şi că mesajul lor este înţeles în altă parte este foarte important.
"Democraţia nu este un bun câştigat"
Ce interes prezintă pentru români ceea ce se întâmplă într-o ţară cu regim autoritar? Cred că din foarte multe puncte de vedere. Pe de o parte, pentru că seamănă cu trecutul României, pe de altă parte pentru că ar putea semăna cu viitorul ei. Nu trebuie să ne facem iluzii: democraţia nu este un bun câştigat, chiar dacă ne-am oşişnuit să trăim în ea, chiar dacă pentru mulţi, mai ales pentru cei tineri, amintirile trecutului nu sunt foarte dureroase. Ba unii, pentru că aşa este trendy, cred că perioada totalitară a fost chiar una interesantă. De ce spun că ar putea fi viitorul nostru, pentru că urmările unei crize economice asupra echilibrului social nu pot fi niciodată prevăzute. Precedenta criză economică mondială, cea dintre 1928 şi 1933, a avut drept consecinţe victoria nazismului, a fascismului şi a autoritarismului în foarte multe state, inclusiv în România. Tocmai de aceea, a reflecta asupra autoritarismului postmodern mi se pare că este foarte interesant. Pentru că ceea ce s-a întâmpă în Belarus nu este numai trecutul nostru, nu este o poveste despre dictatura lui Ceauşescu. Seamănă într-o mai mare măsură cu dictatura lui Milošević, care a foat la trei paşi de noi, în Iugoslavia, până la alegerile din 2000. Este o dictatură care reuşeşte să folosească destul de bine mijloacele de comunicare postmoderne, Internetul, telefonia mobilă, reuşeşte destul de bine să controleze o societate care este debusolată . Cei 14 nu sunt singurii care protestează în Belarus, dar sunt ilustrativi pentru suferinţa şi pentru speranţa care există acolo. Cred că românii pot înţelege această suferinţă şi pot adera la această speranţă.
Ce lecţie putem învăţa venind la această expoziţie? Că niciodată nu trebuie să disperi şi că întotdeauna trebuie să te bazezi pe solidaritatea altora.
"Când împăratul este gol, e bine să existe cineva care să o spună"
Expoziţa se numeşte "Scânteia curajului". De ce este important curajul într-o societate democratică? Chiar şi într-o societate democratică, curajul de a spune lucrurilor pe nume e foarte important. Când împăratul este gol, e bine să existe cineva care să o spună. Darămite într-o societate cum este cea belarusă, în care nu se poate spune aproape nimic, în care curajul de a pune un simplu buchet de flori la un monument este considerat inacceptabil, în care folosirea limbii belaruse este considerată inacceptabilă, cu atât mai mult cred că trebuie să înţelegem rolul curajului în lume.
Recomandările noastre
