-A fost doar o glumă, născută în situații disperate din care nu credeam că vom mai scăpa cu viață. Nu aș face niciodată o asemenea promisiune unui străin, se apăra Catia, cu obrajii îmbujorați.

-Totuși, nu găsești că e un semn faptul că în avion am avut locuri alăturate, că am trecut cu bine printr-o tragedie pentru a ne reîntâlni la o nuntă? Cred că destinul încearcă să ne spună ceva, Catia.

-Mai degrabă ne face glume proaste, l-a întrerupt fata .

-Tu mereu ești așa?

-Cum așa ?

-Acră și antipatică? Nu mă mir că ești singură. Numai un nebun care a jurat în fața lui Dumnezeu că te va lua de soție, ar putea rezista lângă tine.

-Mă plictisește acest dialog, nu vrei să încetezi?

-Am uitat, tu ești domnișoara intelectuală care își cară dicționare în avion la un zbor de câteva ore. Apropo, ți-ai ascuns vreo carte sub rochia asta superbă ?

-Ești enervant.

-Nu te depășesc, crede-mă. Vrei să damsăm? E singura cale să mă opresc din vorbit.

Ca niciodată până atunci, Catia se simțea captivă în acest joc pe care Codruț îl juca cu ea. Deși nu-i plăcea să danseze, a acceptat invitația. Se simțea frumoasă, iar bărbatul se pare că observase acest lucru.

Au dansat mult, s-au distrat, au vorbit de parcă s-ar fi cunoscut de când lumea. Era prima nuntă din viața ei, primul bărbat cu care dansa și îi făcea plăcere, prima oară când consuma alcool fără moderația care o caracteriza.

-Cred că mi-ai pus ceva în pahar, nu mă recunosc.

-Nu îmi da idei, a glumit Codruț. E doar farmecul meu, stai liniștită, ești în siguranță. Vreau să te îndrăgostești de mine fără să te otrăvesc cu poțiuni magice.

-Am nevoie de puțină pauză, simt că mi se învârte capul.

-Hai să mergem la mine în cameră. E mai liniște.

Nu s-a împotrivit, deși știa foarte bine ce însemna această invitație. Era curioasă și nerăbdătoare, așteptase mult prea mult. În avion, își jurase în gând că va pune capăt virginității cât mai repede cu putință, dar Codruț nu știa asta.

A fost așa cum își imaginase – de nepovestit dar de repetat. Când au coborât petrecerea era în toi, iar mireasa îi căuta:

-Pe unde ați umblat voi doi ?

N-au știut ce să răspundă, dar Nadia, obișnuită cu astfel de treburi a priceput numaidecât. Nu părea prea încântată, iar privirea ei o dojenea pe Catia.

-Tocmai cu Codruț te-ai găsit ? dintre toți bărbații de aici ?

-Ne-am cunoscut în avion, râdea Catia. Mă simt atât de bine, te rog nu-mi strica bucuria. O să mă mărit cu el, Nadia să știi. Ne-am jurat asta.

-Nu știi ce vorbești, ești băută. Catia, nu te recunosc, dar te previn. Codruț este ultimul bărbat cu care ai vrea să te măriți.

Catia nu înțelegea tulburarea Nadiei, dar nici că-i păsa mai puțin. În fond îi ascultase sfatul, își pierduse virginitatea cu un bărbat superb. Ce era rău în asta ?

Au trecut șase luni de la evenimentul din viața Catiei, iar relația ei cu Codruț se îndrepta cu viteză spre nunta promisă. Cu Nadia vorbea rar, relațiile lor se răciseră fără vreun motiv concret.

Cu toate astea , Catia se gândea să o invite la nuntă.

-Alo, Nadia, mă mărit în septembrie.

-Poftim ? de ce nu mi-ai spus nimic până acum ?

-Ți-am spus în noaptea nunții tale, dar nu m-ai luat în seamă. Mă mărit cu Codruț.

O liniște suspectă la celălalt capăt al firului.

-Nadia, mai ești ? Spune ceva.

-Mă bucur pentru tine, draga mea, o să vin negreșit.

-Știam eu că vei veni.

Mireasa arăta superb în rochia albă la care visează orice femeie.

-Ești foarte frumoasă, i-a șoptit Codruț, mai înainte ca preotul să înceapă slujba.

-Te iubesc.

Catia își căuta prietena cu privirea.

-Sper că Nadia a reușit să ajungă. O vezi pe undeva?

Tulburat, Codruț a avut o reacție nefirească :

-Poftim ? ai invitat-o pe Nadia la nunta noastră? De ce ?

-E cea mai bună prietenă a mea și credeam că îți este și ție.

-Mda, trebuia să mă întrebi și pe mine.

Mirii au întors capul încercând să o găsească pe Nadia printre invitații care așteptau începerea ceremoniei. Era acolo, chiar în primul rând, îmbrăcată într-o rochie roșie care îi accentua talia și o scotea în evidență. Era singură.