L-a adus pe lume cu o lună înainte de examenul de admitere la liceu- era o fetiță pe care nici nu a apucat să o strângă în brațe.

Au trecut 30 de ani de atunci, iar viața a hotărât să nu mai știe nimic unii de ceilalți.

Elena a terminat facultatea de litere și preda limba română la un liceu din București. Îi erau dragi copiii, mai ales că ea nu mai reușise să facă alții.

Doctorii i-au spus că uterul ei suferise în timpul sarcinii prea timpurii, astfel că nu mai putea ține o alta.

Această veste i-a distrus căsnicia, pentru că soțul ei își dorea să devină tată, iar Elena nu-i putea oferi acest dar. S-au despărțit fără prea multe certuri.

În clipele ei de tristețe și singurătate Elena se întreba ce se alesese de fetița ei. Oare cum o chema, oare era fericită, oare știa că are o mamă care a abandonat-o ?

Își reproșa deseori că nu o căutase niciodată, dar se împăcase cu ideea că nu avea niciun drept să facă acest lucru. Măcar o fotografie de-a ei de-ar fi avut.

Pe Mitică nu-l mai văzuse, dar aflase că fusese arestat în Italia pentru trafic de droguri.

Viața Elenei ajunsese la un capitol în care nimic bun nu i se mai putea întâmpla.

Avea aproape 45 de ani, era divorțată, fără copii, fără prieteni sau familie, dar cu o grămadă de regrete.

Bucuria ei se rezuma la faptul că era zilnic înconjurată de elevii cărora le era profesoară. Se hrănea cu veselia și tinerețea lor, încercând să îi țină cât mai aproape.

Era într-o vineri dimineață când neatenția a azvârlit-o pe trecerea de pietoni fără să se asigure. Întârziase la prima oră din pricina unei țevi sparte la baie, așa că acum se grăbea.

Impactul a fost zgomotos, proiectând-o câțiva metri pe carosabil. Din mașina care o lovise a coborât o femeie înspăimântată :

-Mi-a sărit în față! Se apăra în fața privirilor acuzatoare ale martorilor oculari. A traversat pe roșu.

Elena zăcea inertă, așteptând să fie salvată. Ambulanța a preluat-o în câteva minute, dar medicii au reușit cu greu să o resusciteze.

Trecuseră două săptămâni de la accident. Elena trăia, dar o comă indusă o transformase într-o legumă.

Femeia care provocase accidentul o vizita zilnic, dintr-o îngrijorare de înțeles.

-Dar nu a fost vina ta, trebuie să te împaci cu tine, încerca soțul ei să o convingă. Trebuie să încetezi să mai mergi la spital. Avocatul a spus că în cel mai rău caz îi vom plăti o sumă de bani femeii.

-Dar nu are pe nimeni care să o îngrijească. Măcar atât pot să fac pentru ea. Știi că e născută în același sat cu mama mea biologică ?

-Amalia, am mai discutat despre acest subiect. Nu ai de ce să te gândești la o femeie care te-a abandonat și niciodată nu s-a preocupat de viața ta. Te-au crescut doi oameni minunați pe care poti, cu adevărat, să îi numești părinți.

-Știi ce e ciudat ? că femeia pe care am lovit-o are aceeași vârstă cu mama mea. În prezența ei simt ceva ciudat, pe care nu pot să îl explic.

-Ești doar stresată de tot ce s-a întâmplat, draga mea. Numai într-un scenariu foarte prost ai fi putut să-ți accidentezi mama biologică, pe care ai regăsit-o după 30 de ani de când te-a abandonat.

Și totuși viața nu este cel mai bun regizor...