-Șefu, am un prieten chinez care vă poate ajuta. Se trage dintr-o familie de vraci și știe să prepare tot felul de chestii miraculoase.

Gioni Babalâc, cu o bucurie neprefăcută, și-a oprit autoschingiuirea, ascultând cu interes.

-Adu-l la mine acum !

S-a îmbrăcat în grabă, deși era încă amețit și s-a pornit a da ordine.

-Unde e moldoveanca mea? Ați lăsat-o să plece ?

-E în camera de dincolo, șefu, vomită de o oră. A băut ca o vacă.

-Să-mi aduceți chinezul și femeia.

Gioni Babalâc parcă prinsese viață,. Se și vedea performând ca în tinerețe, despicând în două biata făptură, prea beată și drogată ca să riposteze.

După nici o oră de așteptare, un chinez cu ochii umflați de somn și cu teama instalată pe figură a fost adus în fața lui Gioni.

-Ce ai pentru mine ?

Omul i-a întins niște prafuri gri, ascunse într-o foiță de staniol.

-Un vârf de linguriță este mai mult decât suficient, i-a spus chinezul.

Gioni a luat pachetul și l-a dus la nas :

-Chestia asta miroase a cur!

Nimeni nu îndrăznea să râdă când șeful era nervos.

-Sunt foarte eficiente, l-a asigurat chinezul.

Cu un semn disprețuitor, Gioni Babalâc a cerut să fie lăsat singur.

-Aduceți-mi moldoveanca, a poruncit încrezător, după ce a înghițit tot praful gri cu miros de cur.

-Ce-o fi o fi !

Ca prin minune, un balaur pe care nici nu știa că îl posedă era gata să-i rupă pantalonii.

-Să vină moldoveanca mai repede, răcnea bărbatul. Explodez aici.

Marfa i-a fost servită și toată lumea s-a retras în tăcere. Urlete de nedescris se zbăteau în pereții care nu puteau păstra secretul lucrurilor rușinoase care se petreceau în camera oglinzilor, iar oamenii lui Gioni nu-și dădeau seama dacă sunt sunete de victorie sau jalea eșecului.

Stăteau cu urechile lipite, gata să intervină dacă bătrânul o lua razna.

-Ajutor! Ajutor!

Gărzile de corp s-au repezit înauntru, pregătiți pentru orice.

-M-am blocat înăuntru, urla Gioni. Proasta asta parcă mi-a pus lacăt.

Femeia, trezită din beție se zbătea, sufocată de greutatea bărbatului. Gărzile de corp trăgeau de el, încercând să-l desprindă din abisul în care rămăsese captiv.

-Mă doare, boilor, nu mai trageți. Îl omor pe chinezul ăla când îl prind.

În cele din urmă au fost obligați să cheme ambulanța, dar cum să urci doi oameni împreunați pe aceeași targă?

Pentru medicii de la camera de gardă problema era una serioasă, chiar dacă îi umfla râsul privindu-l pe Gioni înfipt în trupul fetei din care nu se mai vedeau decât mâinile.

-Eu zic să i-o tăiem până nu face moșul infarct ! a glumit unul dintre asistenți.

-Vă omor dacă vă apropiați, urla Gioni!

-Calmează-te omule, mai știi ce pastile ai luat ? l-a întrebat unul dintre doctorii care îl examinau.

-Scoate-mă odată, n-am venit aici ca să fac reclamă la medicamente pentru erecție!

Atât de tare s-a agitat Gioni încât inima i-a cedat până să apuce să-l desprindă. Degeaba s-au mai chinuit să-l resusciteze, leacurile chinezești l-au adormit pe veci.

Dar măcar murise ca un erou și era treaba anchetatorilor să stabilească vinovatul.