Astăzi dedică ziua planurilor de viitor, fie că e vorba despre vacanța de vară, dar, după veştile bune primite, trebuie neapărat să-ţi faci proiecte în ce direcţie o ia cariera ta! O zi inspirată, mai ales pentru promovarea intereselor personale.

29 aprilie

 

Vi se răspunde la întrebări... HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Pe 29 aprilie s-au născut: Jean Crezot, Duke Ellington, William Randolph Hearst, Michelle Pfeiffer, Uma Thurman, Mircea Veroiu, Gala Galaction, Gheorghe Tomozei.

 

În calendarul creştin-ortodox fix sunt cei 9 Mucenici din Cizic (doar bunul Dumnezeu mai ştie cum îi chema, pe numele lor) şi Sf.Cuv. Memnon Mărturisitorul.

 

Uma Karuna Thurman împlinește astăzi 50 de ani. Să-i spunem La Mulți Ani! O să revăd un film cu ea. Care altul, decât Kill Bill?

 

Încă o zi de lucru pentru strămoşii noştri (care, de fapt, suntem noi). Plecaţi cu săpămâni în urmă, dacii, geţii, ostrobocii, boii, tyrageţii, burri şi tot ce se mai afla pe un teritoriu de jumătate de milion de kilometri pătraţi, arealul de formare al poporului nostru, ei bine, bărbaţii şi femeile, cei plecaţi în pelerinaj ritual se apropiau de Marea cea Mare. Unii chiar ajunseseră acolo şi erau găzduiţi cu prietenie de colonii greci... Nu cred că anul acesta se va mai repeta ritualul vechi de multe mii de ani. RAND critică aspru metodele dictatoriale ale carantinei: oamenii trebuie informați corect, insistând asupra pericolelor și lăsați să decidă asupra propriei lor sănătăți. Metodele dictatoriale, naziste, discriminante din România îmi amintesc de perioada interzicerii avorturilor începând cu anul 1966, anul Calului de Foc, când Ceaușescu a vizitat China și s-a întors foarte schimbat de acolo. L-or fi schimbat chinezii cu o sosie făcută la Wuhan?

 

Dar este ziua de naştere a lui Jean Crezot, Omul Roşu, un personaj pe care, aproape sigur, nu l-aţi mai întâlnit. Hai să reparăm nedreptatea, pentru că marii oameni, cei într-adevăr interesanți, sunt discreţi şi modeşti. Devin celebrii dictatorii, criminalii, curvele, hoţii şi ticăloşii... pentru oamenii într-adevăr valoroşi trebuie să depunem efort ca să ni-i aducem aminte!

 Napoleon Bonaparte a avut şi el consilierul său de taină. Cunoscut sub numele de „L’homme Rouge des Tuileries”  a fost transformat de istoricii serioşi într-o fantomă, sau un geniu al palatului Tuileries. El a existat pur şi simplu, se numea Jean Crezot şi era nepotul unui măcelar, proprietarul de drept al terenului pe care Catherina de Medicis construise palatul Tuileries.

Jean se adăpostea într-o aripă neterminată a palatului, studia magia şi astrologia şi trăia din puţinul care îl aducea ghicitul prin taverne. Era foarte mic de statură, se îmbrăca întotdeauna în roşu şi era dinamic ca argintul viu. Revoluţia franceză i-a adus mulţi bani. Jean ghicea prin cârciumi cine dintre puternicii vremii urma să fie ghilotinat – şi avea întotdeauna dreptate!

Într-o zi întâlneşte un corsican mândru, locotenent de artilerie. Jean îi dă un plic roşu. Corsicanul deschide plicul şi scoate o hârtie roşie pe care scria „Vei fi Împărat !”. Totă lumea face haz, dar artileristul scoate una dintre cele patru monezi de aur pe care le avea şi îi spune lui Jean: ”De fiecare dată când vei avea ceva să-mi spui, sau voi trimite după tine, să vii imediat şi o să fii răsplătit... împărăteşte !”

Zis şi făcut: micul şi ciudatul personaj năvălea aproape lunar, dând ordonanţa şi mai târziu gărzile peste cap: „Căpitane, pericol!  Generale, e de rău!  Consule, e lată rău!  Prim-consule, ăia îţi vor capul!  Împărate, te atacă!   Sire, te vor mânca de viu!„

Culmea era că avea aproape, ce zic eu, întotdeauna dreptate!

Înaintea bătăliei de la Ulm îi spune lui Napoleon că un om cu părul roşu va înclina soarta bătăliei. Ceea ce s-a şi întâmplat, Schulmeister, spionul împăratului, cel care a vândut generalui austriac Mack nişte planuri false ale dispozitivului armatei franceze, era roşcat.

În ajunul bătăliei de la Austerlitz „omul roşu” năvăleşte în cortul lui Napoleon: „Sire v-am spus săptămâna trecută că înălţimile vă sunt ostile – de ce aţi ocupat vârful dealurilor ?!” Neapoleon îl calmează pe nărvaşul astrolog, îi dă o pungă cu douăzeci de napoleoni şi îl conduce spre ieşire. Gânditor, se întoarce la hărţile sale. Dar dacă...  În mintea împăratului se conturează o idee originală, genială: cum să folosească într-adevăr eficient tunurile sale.  Şi Napoleon câştigă cea mai fantastică bătălie, retrăgându-se de pe înălţimi, contrar strategiei militare a vremii.

 Înaintea campaniei din Rusia, Jean îi spune împăratului: „Sire, focul şi apa vă vor opri! Nu vă duceţi în Rusia”.

La întoarcerea din catastrofala campanie rusească Împăratul îl cheamă la el pe Jean: „Prietene nu mai vreau să te aud prevestind lucruri rele.  Te fac un om bogat.  Iată aici 5.000 de monede de aur, de napoleoni, şi titlul pentru o proprietate de 60 de hectare şi o casă înstărită. Dar înainte de a pleca şi a ne spune adio, spune-mi prietene, cum o să mor?”  Jean răspunde : ”Sire, o să vă otrăvească cu arsenic un englez care călătoreşte pe o corabie fără pânze”.  Napoleon izbucneşte în râs şi spune:  „Pentru gluma asta îţi mai dau o mie de napoleoni”.    Nu a fost o glumă...