Discursul, intitulat „Asigurarea unei victorii decisive în construirea unei societăți moderat prospere în toate aspectele și lupta pentru marele succes al socialismului cu caracteristici chineze pentru o nouă eră”, a fost în esență un raport în care au fost expuse realizările și planurile pentru viitor ale comuniștilor chinezi.

Cel mai important anunț a fost reprezentat de introducerea „Gândirii privind socialismul cu caracteristici chineze pentru o nouă eră”, o nouă „reformă” ideologică ce va urma să fie înscrisă în Constituția Partidului Comunist Chinez. Președintele chinez a afirmat că Gândirea sa – document programat cu relevanță de normă obligatorie în societate – „este bazată pe și îmbogățește Marxism- Leninismul, Gândirea lui Mao Zedong, Teoria lui Deng Xiaoping, Teoria celor Trei Reprezentări (formulată de Jiang Zemin) și Perspectiva Științifică asupra Dezvoltării (formulată de Hu Jintao)” și că „reprezintă cea mai recentă realizare a adaptării marxismului la contextul chinez”. Intrarea în Constituția PCC atât de devreme, la un mandat, arată nivelul de ambiție al Președintelui Xi, alături de Mao Zedong, precum și o anumită notă a vocației istorice pe care încearcă să o lase deja în documentele programatice ale Partidului.

Nivelul de ambiția a lui Xi Jinping este enorm. Din punct de vedere economic, acesta a anunțat continuarea reformelor pentru a atinge statutul de „societate prosperă moderată” până în 2021 și „națiune dezvoltată” până în 2049. Aceste reforme nu urmează însă versiunea occidentală de liberalizare a pieței, ci se disting prin creșterea controlului guvernului central pentru eficientizare prin centralizare, scăderea riscurilor financiare și alinierea activităților companiilor cu interesele guvernamentale.

Creșterea controlului exercitat de PCC, atât din prisma unității sale interne, cât și a combaterii amenințărilor externe ce îi pun în pericol supremația, a fost un punct central al gândirii lui Xi. Preeminența partidului, hipercentralizarea și verticala puterii tip Putin refăcută în variantă chineză, împreună cu ambiția de a construi un model alterlativ democrației liberale și capitalismului, ar trebui să dea cele mai mari dureri de cap și preocupări atât experților chinezi cât și lumii întregi.

Tentația de a suprima la maximum gradele de libertate ale managerului, spiritul inovativ, capacitatea și flexibilitatea formulei din primul mandat al unei țări cu două sisteme, eliminarea sau limitarea drastică a principiilor componentei private a societății și economiei animată de regulile pieții și competiției, au fost elementele care au permis ca China lui Xi în primul mandat să se poată adapta și să rezolve gestiunea găurilor alcătuite cu precădere de limitarea creșterii și de deficitele bugetare enorme ascunse la nivel local și regional, de fenomenul orașelor fantomă.

Centralizarea și planificarea la scara la care funcționează azi China este sinucigașă pentru capacitatea de gestionare a situației actuale. E de înțeles dorința Președintelui chinez de a concentra puterea, de a consolida forța sa în partid și în societate, odată ce deja a impus în Comitetul militar și în Biroul Politic prezența și voința sa pe baza apropiaților nominalizați și formulelor de echilibru în partid pe care și le dorește. Însă verticala puterii create după Congres și pătrunderea prea rapidă în Panteonul președinților/prim secretarilor Partidului Comunist, la care se adaugă dominația partidului impusă Chinei, pot duce la blocaje și incapacitatea fizică și tehnică de a gestiona mastodontul chinez, cu efecte complexe și majore în plămădirea viitoarei crize economice mondiale.

Deja scăderea creșterii economice are un impact important asupra economiei chineze și a impactului veniturilor pe trendul demografic în creștere, de aici până la o formula de colaps și eroare de planificare, anticipare sau viteză de reacție, pe fondul lipsei de flexibilitate a noului sistem și sugrumare a inventivității personale a conducătorilor de companii și domenii economice, obținută prin constrângerea subordonării față de politic și mai ales de limitările de factură ideologică, mai e doar un pas. Eliminarea sau înlocuirea pragmatismului profesionist cu dirijismul partinic riscă să genereze cu adevărat o criză economică relevantă, cu impact global, și să cutremure puternic eșafodajul creat la ultimul Congres al Partidului Comunist Chinez.