Poetul român care și-a răsfoit primul volum de versuri pe patul de moarte a fost iubit doar de femei fatale

Poetul român care și-a răsfoit primul volum de versuri pe patul de moarte a fost iubit doar de femei fatale

Ioan Eugen Iovanache, cunoscut în literatura română sub numele Ion Vinea, a fost un personaj extraordinar. Dovadă stau tușele de mai jos, imprimate pe hârtie grație criticului literar Paul Cernat, cu prilejul împlinirii, pe 17 aprilie, a 124 de ani de la nașterea autorului volumului de versuri „Ora fântânilor”.

Un început (de crochiu) atipic închinat lui Ion Vinea, bătut în rememorări-altfel de condeiul sclipitor al scriitorului Paul Cernat: „Ca adolescent simbolisto-decadent, dar intrat pe frecvențele avangardei, l-a «nășit» (fie și pe jumătate) pe mai întreprinzătorul său prieten Samuel Rosenstock. Numele «Tzara» e, de fapt, creația lui Vinea. «Trist în țară» a rămas însă chiar cel din urmă... Bolnav de cancer terminal, în vara lui 1964 a reușit să încheie prima traducere românească a piesei lui Eugène Ionesco, Le Roi se meurt (Regele moare). A apucat să răsfoiască, înainte de a intra în comă, exemplarul de semnal din primul și singurul volum de versuri antum - Ora fântânilor, din păcate deformat (excesiv cumințit) de autocenzura estetică”. Mai departe: „N-a mai apucat să finalizeze, în pofida lucrului intens alături de fosta sa parteneră, Henriette Yvonne Stahl, romanul Lunatecii (care era, totuși, aproape gata, după mai multe rescrieri succesive «cu cântec»)”.

Amic cu Zelda și Francis Scott Fitzgerald

Romanul cvasi-autobiografic și autenticist „Venin de mai” a rămas sub formă de bruioane și a fost editat întrun mod... discutabil postum. „O primă ediție critică de Opere complete, incluzînd și vasta, excepționala sa publicistică, e pe cale de a fi încheiată (autoarele ei sunt Elena Zaharia-Filipaș și Magda Răduță). Să sperăm că va include și corespondența, și dramaturgia embrionară, și fragmentele de jurnal intim - continuă Paul Cernat. Prieten cu Clara Haskill, cu avangardiștii parizieni, a fost și amic cu Zelda și Francis Scott Fitzgerald. «Marele Gatsby», pe care l-a citit în franceză și l-a recenzat în 1927, a fost citit de Camil Petrescu via Ion Vinea. Dacă romanul Patul lui Procust are ceva fitzgeraldian, i se datorează și lui” - apreciază criticul Paul Cernat.

Ne puteți urmări și pe Google News

„Ghionturi englezești” pentru Ion Barbu

Pe Ion Barbu l-a făcut să învețe engleză, ca să-l poată citi pe Edgar Poe (pasiune literară comună). „Traducerile din Poe ale lui Ion Vinea nu au egal în limba română, iar Ion Barbu va ajunge să-l traducă, admirabil, pe Shakespeare în anii «obsedantului deceniu» (cînd l-a tradus, de altfel, și Vinea, ajuns, din motive politice, la munca de jos) - evidențiează Cernat. Și, imediat, completarea: „În schimb, «Lunatecii» rămân cel mai direct fitzgeraldian roman românesc - un fel de Tender is the Night combinat cu The Beautiful and the Damned. Din păcate, prozatorul Ion Vinea (remarcabil și în nuvelele psihanalitice din Paradisul suspinelor, mai puțin, poate, în extravagantul Descântecul. Flori de lampă) a rămas în umbra poetului (cel mai pur elegiac dintre moderniștii noștri) și gazetarului politic - un stângist liberal-conservator, ca să zic așa”, a adăugat criticul literar.

Ultimele tușe, elastice, dar și ascuțite: „Un spirit «aristodemocratic», nobil și ecumenic, prea ecumenic într-o epocă de înregimentări fanatizate; poate prea delăsător și, uneori, prea slab într-o istorie nemiloasă, un luptător cu un temperament de învins dezabuzat. Directorul Contimporanului n-avea stofă de avangardist, ci de tovarăș de drum al avangardei - dar ce-ar fi fost avangardismul nostru fără el?”, se întreabă Paul Cernat.

Iubit ca nimeni altul

Din imaginea conturată de Paul Cernat lui Ioan Eugen Iovanache, nu puteau lipsi petele de culoare: „În, până acum, cea mai bună carte despre Ion Vinea, Sanda Cordoș a dedicat un capitol pasionant principalelor femei din viața sa: Tana Quil (Maria Ana Băjescu Oardă - un personaj despre care aș vrea să aflu mai multe), Dida Solomon-Callimachi (actriță și poetă recăsătorită cu Scarlat Callimachi), Nelly Cutava (actriță și prozatoare, viitoare soție a gazetarului comunist Radu Popescu și mamă a lui Petru Popescu), Henriette Yvonne Stahl (numărul unu între toate) și o misterioasă iubită din adolescență, alienată mintal. Mai sunt și multe altele, incluzînd-o pe Josephine Baker și excluzîndo pe soția finală, Elena Oghină - dar poveștile celor dintâi sunt, în felul lor, extraordinare”.

„Bebe” al mamei

Un cuvânt și despre mama sa adorată, grecoaica Olimpia Vlahopol, care făcea secretariatul de redacție la revista Facla (unde Vinea a fost director, pe urmele maestrului său N.D. Cocea). Tot coana Olimpia era cea care ținea finanțele boemului, aventurierului „Bebe”... Rămân despre el multe mărturii ale cunoscuților, inclusiv al femeilor de prim-plan din viața lui de „homme a femmes” - a încheiat Cernat.