În blocurile din cartierele moștenite de pe vremea lui Ceaușescu locuiesc laolaltă zeci sau sute de oameni care au prea puține lucruri în comun. Uneori, vecinii de palier abia se salută.

După ani buni de locuit la comun, în blocuri cu zeci de apartamente, sunt încă mulți români care nu au învățat încă ce înseamnă să conviețuiești și să nu le faci viața amară vecinilor. Iar când vine vorba despre decizii luate în comun, lucrurile capătă accente tragicomice.

O radiografie simplă scoate la iveală faptul că în majoritatea blocurilor din România se regăsesc cam aceleaşi tipologii „de bază”: oameni simpli (de multe ori, pensionari săraci), familii de muncitori (cu mai mulţi copii), intelectuali, şomeri, elevi și studenţi (din alte localități, care stau în gazdă sau în chirie pe durata studiilor).           

Viața la bloc, ca fapt divers

„În blocul meu sunt 88 de apartamente, pe două scări separate. E evident că nu avem cum să ne cunoaştem între noi ca vecini, pentru că nu avem timp. Ne uneşte însă, pe mulţi, stupoarea cauzată de diversele acţiuni iniţiate de alţi vecini sau de comitetul de bloc. Ultima dată, o sexagenară de la un etaj inferior umbla din uşă în uşă cu o listă pe care spera să adune exact 45 + 1 semnături pentru a putea cere schimbarea femeii de serviciu. La angajarea femeii de serviciu, evident că nu a cerut nimeni nici măcar un acord verbal”, povesteşte Raluca G., locatară într-un bloc cu 10 etaje, de pe Calea Şagului, din Timișoara.

Alt locatar povesteşte cum, de săptămâni bune, se află în „negocieri” cu vecinii pentru a schimba ţevile de apă: „Blocul meu e construit în 1973. Țevile de gaz ne-au obligat cei de la EON să le schimbăm, iar pe cele de căldură le-am înlocuit doi ani la rând, cu plata în rate. Acum au început să pocnească ţevile de apă caldă şi rece. Nu ştiu dacă operaţiunea se va pune în practică, pentru că vecinii mei, majoritatea pensionari, nu sunt de acord, pe principiul că «să facă ăia care vin după noi» şi, oricum, «acum nu se mai lucrează ca pe vremuri, aşa că mie n-are cum să-mi refacă masca din bucătărie exact la fel cum e»”.

Și Maria G., locatar, de asemenea într-un bloc din Timișoara, are o poveste: „Stau la un etaj superior, unde bate soarele toată ziua, și mi-am montat un aparat de aer condiţionat. Vara trecută, într-o seară, am fost oprită de o vecină aşezată strategic pe banca din fața blocului. Mi-a spus că trebuie să fac neapărat ceva cu aparatul pentru că apa care se scurge din el erodează fundaţia blocului. Mi-a zis să bag furtunul în casă şi să-l pun într-o găleată, iar apa strânsă pot s-o folosesc la toaletă”.

O inițiativă a Consiliului consultativ de cartier

Consiliul consultativ de cartier din zona Circumvalaţiunii a pus la punct o pagină de internet (http://ccc-circumvalatiunii. blogspot.com) pentru ca oamenii care locuiesc în blocurile din zonă să-și poată cunoaște vecinii și să socializeze mai mult, măcar pe internet. Pe pagina de start a blogului, vizitatorii pot vedea o serie de fotografii din cartier.

Apoi, blogul de cartier cuprinde o serie de informații utile - târguri, evenimente - şi va conţine, în curând, și lista farmaciilor din zonă, a cabinetelor medicale, a şcolilor sau a punctelor de cumpărare a biletelor pentru transportul în comun. Iniţiativa cetăţenilor din cartierul Circumvalaţiunii vine după alte proiecte asemănătoare, puse la punct de consiliile de cartier din Blaşcovici, Calea Lipovei şi Fabric.         

Problemă a societății civile

„Problema este că noi, ca societate civilă, nu am reuşit să ne unim în interesul comun. Când le prezinţi oamenilor anumite probleme, ei spun că e în regulă, după care nu mai sunt de acord. Societatea civilă a decăzut”, consideră Petru Olariu, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Locatari Timişoara.               OPINIA SPECIALIȘTILOR

„O Românie concentrată, la borcan”

Eseistul Marian Papahagi (1948-1999) considera că blocurile ar trebui stratificate pe clase sociale: să existe blocuri locuite de intelectuali, altele doar cu muncitori, altele numai cu funcţionari, ţărani etc.

Papahagi susţinea că amestecul atâtor clase sociale într-un spaţiu mic este o alegere nefericită deoarece oamenii cu civilizaţie şi educaţie scăzute nu respectă intimitatea celorlalţi.        

O tară comunistă

Pe de altă parte, sociologii consideră că spionarea și nerespectarea vecinilor de bloc este o tară ce ni se trage din comunism.

„Comunismul a mutilat în multe privinţe vechea Timişoară. A reconfigurat dramatic cartierele istorice, a distrus discreţionar şi arbitrar, a construit - în general - prost, fără gust şi nefuncţional. Inginerii şi arhitecţii or fi oferind explicaţii tehnice pentru această «îndesire», însă în planul relaţiilor interumane, un astfel de voyeurism impregnat ideologic dădea seama fidel de ce fel de «cetăţean are ţara nevoie»: cât mai inhibat şi mai stânjenit de ceea ce este, având certitudinea că «partidul a pătruns peste tot» şi «ştie tot», cât mai stingher în raporturile cu cei apropiaţi, dacă până şi îmbrăţişarea celui drag risca sa fie - şi era - înregistrată curent. Pe scurt, un popor în care fiecare îl supraveghea pe fiecare”, consideră sociologul Alin Gavreliuc.

Sociologul timișorean vorbește și despre tipologiile umane create de sistemul comunist. „Privind România de azi cu ochii celui care încă îşi mai hrăneşte speranţa şi iluziile lui «hai să învăţăm sa fim împreună», nu poţi să nu constaţi că la originea acestui dezastru identitar care a format specia sociologic-majoritară a bădăranului (şi a suratei sale, ţoapa) se află şi acest exerciţiu controlat de dezbrăcare de sine din perioada comunistă”, explică sociologul Alin Gavreliuc.           

Turnul Babel

La rândul ei, scriitoarea Ruxandra Cesereanu crede că: „A locui la bloc înseamnă a face parte dintr-o Românie concentrată, la conservă sau la borcan. Mai degrabă, un mic Turn Babel, în care aproape nimeni nu se mai înțelege cu nimeni și nu mai respectă pe nimeni”.