Oficial atee, China a văzut de multă vreme religia ca o vulnerabilitate și o posibilă cale către infiltrarea străină. Dar recunoaște, de asemenea, că, chiar și într-un stat totalitar, religiile persistă.

Acordul cu Vaticanul trimite mesajul că religia poate exista sub autoritatea statului chinez, oferind o indicație altor credințe că sunt posibile bune relații, spune părintele Lorenzo Prezzi, editor al unei publicații catolice și expert în relațiile internaționale ale Vaticanului.

Pe fondul tensiunilor din ce în ce mai mari ale țărilor vecine cu China, a atenției crescânde din partea Uniunii Europene și a deciziei administrației Trump de a începe un nou „război rece”, acordul reprezintă un rezultat pozitiv, a spus Prezzi.

„Într-un moment în care China vede critici și este înstrăinată de alte țări , existența unui canal de comunicare către Vatican, cea mai veche autoritate din Occident, este o veste bună pentru ei”.

Pentru Sisci, avantajele pe termen lung de a adopta mai degrabă China decât a o exclude cântăresc în favoarea acordului. El susține că recunoașterea bisericii poate duce pe termen lung la condiții mai bune pentru catolici.

La fel ca Beijingul, Vaticanul joacă un joc lung, cu timpul măsurat în decenii și secole, mai degrabă decât în ​​ani. Negocierea acordului său cu China a început efectiv în anii 1960 cu politica Ostpolitik - ceea ce însemna să se abțină să critice  regimurile comuniste și să negocieze cu guvernele Pactului de la Varșovia în speranța de a menține în viață biserica catolică.

„Vaticanul este o putere soft”

Papa Ioan Paul al II-lea, care a crescut în spatele Cortinei de fier din Polonia, era cunoscut pentru că a jucat un rol în prăbușirea comunismului din Europa de Est, încurajând și protejând liderii mișcării de protest Solidaritatea din Polonia și devenind personajul lor moral.

Dar succesorul său, Papa Benedict al XVI-lea, a declarat că este gata să se angajeze în dialog cu autoritățile chineze și a cerut unitatea în biserică. De la alegea Papei Francisc din 2013, cu câteva ore înainte ca Xi Jinping să preia președinția Chinei, Vaticanul a continuat să meargă spre o apropiere de Beijing.

Dat fiind faptul că acordul este în construcție de zeci de ani, este puțin probabil ca vizita lui Mike Pompeo să aibă vreun impact – mai ales că Papa Francisc a refuzat o întâlnire cu șeful diplomației americane, invocând proximitatea vizitei cu alegerile prezidențiale din SUA din noiembrie.

Indiferent dacă SUA primește ceea ce dorește sau nu, vizita lui Pompeo subliniază rolul simbolic al acordului de la Vatican cu China - și influența durabilă a Sfântului Scaun.

„Vaticanul este o putere soft”, a spus Sisci.