DEZBATERE EVZ: În ultimii ani, reacţia de respingere a vălului islamic s-a răspândit în tot mai multe state din Europa Occidentală.

Astfel, autorităţile au început să interzică purtarea vălului în diferite contexte: la nivel local, naţional, în clădirile guvernamentale sau în instituţiile de învăţământ.

La modul general, eşarfa pe care femeile musulmane o poartă pentru a-şi acoperi părul se numeşte hijab („a acoperi” în arabă). Însă varietatea tipurilor de văluri este foarte mare.

De cele mai multe ori, legislaţia europeană a fost îndreptată împotriva vălului islamic ce acoperă faţa femeilor total sau parţial: burqa (se poartă în Afghanistan, Pakistan), niqab (e comună în Arabia Saudită, Yemen, Bahrain, Kuwait, Qatar, Oman, Emiratele Arabe Unite, Pakistan), boushiya (zona Golfului Persic), abaya (îmbrăcămintea naţională din Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite). Unele state, precum Franţa, au interzis orice tip de văl în instituţiile de învăţământ. Interzicerea vălului, "o expresie a temerilor de după 11 septembrie" Cristian Pîrvulescu, preşedintele asociaţiei Pro Democraţia, spune că apariţia legislaţiei care interzice vălul în statele vestice este „o reacţie la neintegrarea” minorităţii musulmane în societăţile respective.

„Este şi o expresie a temerilor pe care islamul, după atentatele din 11 septembrie 2001, o provoacă în aceste ţări”, completează el.

Însă politologul arată că legile în cauză sunt legate şi de dinamica politică din statele occidentale: „În Belgia legea a fost votată în plină criză politică. (...) Este o temă securitară şi tocmai de aceea este atât de promovată pentru că o parte a populaţiei, mai ales în contextul crizei economice, are tendinţa de a învinovăţi minoritatea”.

Opiniile pro sau contra sunt numeroase, atât în interiorul comunităţilor musulmane, cât şi în interiorul structurilor cu putere de decizie în stat.

Pentru mulţi europeni, valorile pe care le implică vălul intră în conflict cu valori ale civilizaţiei europene precum liberalismul, laicitatea statului sau egalitatea bărbăţilor şi a femeilor. Din perspectivă feministă, burqa este un simbol al obscurantismului şi al oprimării femeilor. Burqa este un tip de văl care acoperă în totalitate chipul femeii. El are doar o plasă în zona ochilor prin care femeia poate vedea Sursa: Reuters Muftiul din România: "Soţia mea nu poartă văl. Este o chestiune de alegere"

Potrivit lui Murat Iusuf, muftiul Cultului Musulman din România, vălul islamic are o semnificaţie strict religioasă şi este menţionat în Coran. Însă vestimentaţia pentru femei care acoperă faţa, precum burqa, este „o exagerare”, consideră el.

Muftiul afirmă că a purta sau nu vălul ţine de alegerea fiecărei femei musulmane. „Noi, musulmanii din România, suntem foarte deschişi ca mentalitate. Soţia mea nu poartă văl. Deci eu nu pot să-i impun soţiei mele să poarte văl. Este o chestiune de alegere”, spune el.

În plus, el subliniază că vălul nu este un aspect esenţial al credinţei musulmane: „În Turcia sunt foarte multe femei musulmane care nu poartă văl, dar practică cele cinci principii ale islamului. Şi înainte de rugăciune îşi fac abluţiunea şi îşi pun vălul pe cap”.

Muftiul Murat Iusuf a declarat că nu doreşte să comenteze politica adoptată de state precum Belgia sau Franţa vizavi de vălul islamic: „Nu comentez atitudinea luată de către Franţa, de către Belgia sau de către Elveţia cu minaretele. Noi, musulmanii, pentru a nu ne aduce într-o situaţie de a nu putea să practicăm religia sau de a nu putea să purtăm vălul, trebuie să fim noi în primul rând foarte deschişi, nu trebuie să lăsăm suspiciuni asupra noastră”. "Legea este discriminatorie, este clar"

Vălul islamic a fost înţeles şi ca o dovadă a eşecului integrării comunităţii musulmane în cea occidentală, de tip laic. În 2006, premierul britanic Tony Blair l-a descris drept un „semn al separării”.

Interzicerea vălului a fost adesea justitificată din motive de securitate, ca măsură împotriva terorismului. De pildă, în Danemarca, o jurnalistă îmbrăcată în burqa a putut să treacă neverificată printr-un punct de securitate la aeroportul de la Copenhaga. Deşi în această ţară nu există o interzicere a vălului, în urma unui incident guvernul a subliniat necesitatea ca pasagerii să îşi arate feţele.

Un alt argument a fost acela că în anumite profesii (în sistemul de învăţământ, de exemplu) interzicerea vălurilor este justificată din moment ce sunt necesare comunicarea faţă în faţă şi contactul vizual. Acest argument a fost invocat mai ales în Marea Britanie şi Olanda, după ce studenţilor şi profesorilor li s-a interzis să poarte haine care acoperă faţa.

Criticii au spus că interzicerea vălului ar putea să stigmatizeze minoritatea musulmană şi că este vorba de încălcarea libertăţii religioase. „Legea este discriminatorie, este clar. Mai mult decât atâta, însemne şi costume religioase poartă şi alte religii, inclusiv religia catolică dominantă”, explică Pîrvulescu. „Dar este vorba de discriminare şi în interiorul comunităţilor musulmane vizavi de libertatea de alegere a femeilor. Chiar dacă se afirmă că (femeile-n.r.) aleg  să poarte, este vorba totuşi de o manipulare care începe încă din cea mai fragedă copilărie, deci este greu să vorbim despre libertate de alegere”, completează el. Educaţia, o soluţie care nu presupune interzicerea

În Franţa, Consiliul de Stat a sugerat că o astfel de lege ar putea fi neconstituţională şi că ea ar putea constitui o violare a Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor Omului.

Oponenţii au subliniat şi faptul că numai o mică parte dintre femeile musulmane din statele occidentale poartă vălul ce acoperă faţa. În Franţa, ministrul de Interne a spus că este vorba de numai 1.900 de femei, dintr-o populaţie musulmană de peste cinci milioane. Pîrvulescu arată că, în ciuda numărului mic, „ele se văd mai bine tocmai datorită straneităţii lor. Sigur că reglementarea pentru 1.900 de persoane este evident suprarealistă. Pe de altă parte, contextul politic este cel care împinge în mare măsură la această situaţie şi fricile. Aceste frici sunt reale”.

Potrivit politologului, o soluţie mai bună decât interzicerea prin lege este educarea comunităţii musulmane în spiritul valorilor de tip democratic: „Ar fi de preferat politici de educaţie socială care să asigure deschiderea şi promovarea libertăţilor de tip occidental în mediul islamic”. Franţa şi Belgia, în linia întâi în legislaţia anti-văl

Belgia. Pe 27 aprilie 2010, Camera Reprezentanţilor din Parlamentul federal a votat o lege care interzice la nivel naţional purtarea burqa în public. Dacă  şi Senatul va vota legea, iar regele o va semna, Belgia va deveni prima ţară din Europa care va adopta o interzicere la nivel naţional a burqa.

Interzicerea se va aplica pe stradă, în grădinile publice, pe terenurile sportive şi în clădiri publice sau care oferă servicii publicului. Cei care încalcă legea vor risca o amendă de 15-25 de euro şi închisoare de până la şapte zile.

Amnesty Intrenational de la Bruxelles a criticat legislaţia propusă: „e prezentată ca un act de combatere a discriminării împotriva femeilor, dar este un act de discriminarea ea însăşi”. Iar Judith Sunderland de la Human Rights Watch a criticat Belgia pentru această legislaţie: „A le trata pe femeile pioase musulmane ca pe criminali nu va ajuta la integrarea lor”.

Danemarca. În mai 2008, guvernul danez a decis că judecătorii trebuie să fie neutri din punct de vedere religios şi nu li s-a mai permis să poarte simboluri religioase vizibile, inclusiv crucifixe sau văluri. Guvernul a arătat că vălul care acoperă faţa nu este compatibil cu valorile daneze, dar a decis să nu impună o lege deoarece puţine femei poartă astfel de haine.

Franţa a interzis în anul 2004 purtarea tuturor simbolurile religioase evidente (inclusiv vălul islamic ce nu acoperă faţa) în şcolile publice (nu în universităţi) şi în clădirile guvernamentale. Legea a fost o măsură cu scopul declarat de a asigura laicitatea şi principiul neutralităţii statului. Oamenii politici au motivat interzicerea hijab în instituţii deoarece femeile ar fi forţate să le poarte. Unele organizaţii non-guvernamentale au arătat că din cauza noii legislaţii, multe fete musulmane au renunţat la studii.

În mai 2010, Parlamentul francez a votat o rezoluţie prin care a condamnat vălul islamic ce acoperă faţa femeilor, numindu-l „un afront la valorile naţiunii de demnitate şi egalitate”. Tot în mai, guvernul din Franţa a adoptat un proiect de lege care interzice purtarea în public a vălului care acoperă faţa. Potrivit proiectului, „nimeni nu poate purta, în public, o ţinută care acoperă faţa”. Cei care încalcă această prevedere riscă o amendă de 150 de euro şi cursuri care să le reamintească valorile republicane ale Franţei. Soţii care îşi obligă soţiile să îşi acopere chipul riscă un an de închisoare şi o amendă de 15.000 de euro.

„În Franţa este şi problema spaţiului public. Nimeni nu interzice purtarea vălului în spaţiul privat. Este vorba de tradiţia republicană franceză care face ca Franţa să se fi construit împotriva bisericii catolice, să fie destul de reticentă la problema intervenţiei religiei în spaţiul public”, spune Pîrvulescu.

Germania. Opt din cele 16 state ale Germaniei conţin restricţii în privinţa purtării hijab. Berlinul a interzis toate simbolurile religioase în instituţiile publice, inclusiv crucifixele. Însă în unele state există excepţii pentru hainele creştine. În Baden-Wurtemberg, de exemplu, statul le-a interzis profesoarelor musulmane să poarte vălul, dar le permite profesoarelor să poarte haine creştine: călugăriţele catolice pot preda îmbrăcate în veşmintele specifice.

Olanda. Deşi anunţată de guvern încă din 2006, Olanda nu a introdus până acum o lege care să interzică în public vălul islamic ce acoperă faţa. Totuşi, diferite şcoli şi instituţii au aplicat propriile regulamente care au interzis niqab deoarece el „împiedică contactul vizual, care certifică respectul reciproc”.

Marea Britanie. În cazul profesoarei Aishah Azmi, un tribunal a decis că o şcoală poate să refuze să angajeze o profesoară care poartă niqab. Referitor la acest caz, Tony Blair a comentat că vălul este „un semn de separare”, iar autorităţile britanice din învăţământ propun o interzicere a niqab în toate şcolile. Spania. Recent, autorităţile spaniole din Lleida au decis ca femeile musulmane să fie obligate să renunţe la burqa în clădirile publice. În prezent, mai multe oraşe catalane iau în calcul această variantă.

Turcia este una dintre puţinele ţări cu majoritate musulmană în care a fost interzisă purtarea oricărui tip de văl islamic în şcolile şi universităţile de stat sau private.