Înainte de a construi Zidul Berlinului, Stasi, securitatea est-germană, a răpit sute de persoane care fugiseră în Vest, pentru a le readuce în țară.

Stasi le spiona convorbirile telefonice, le deschidea plicurile cu corespondența, le urmărea cele mai mici mișcări. Însă, înainte de ridicarea Zidului, era relativ ușor pentru oponenții regimului să fugă în Occident.

Confruntați cu un adevărat exod al șefilor organizațiilor disidente, al ziariștilor, al funcționarilor SED (partidul la putere în RDG) sau la reguiaților care lucrau pentru Aliați sau pentru serviciile vest-germane, Stasi a organizat sute de răpiri în Berlinul de Vest.

Potrivit cercetărilor întreprinse de ziaristul german Wolfgang Bauernfeind, care a publicat o carte despre acest capitol sumbru al istoriei fostei RDG, circa 400 de persoane ar fi fost răpite de poliția politică est-germană și readuse cu forța în țară.

Pentru aceasta, Stasi folosea numeroase metode: unele persoane erau răpite în plină zi pe străzile Berlinului de Vest, altele erau adormite cu ajutorul unor produse chimice, alții cădeau în capcane întinse de propriii prieteni sau de apropiați care lucrau pentru Stasi.

În jargonul poliției politice, aceste operațiuni se numeau „recuperări” sau „transferuri”.

Răpirile deveniseră atât de frecvente la sfârșitul anilor 1950 încât au provocat panică printre cetățenii est-germani care fugiseră de dictatura comunistă: „Berlinul de Vest trăia în frică: cine va fi următoarea victimă?”, scrie Bauernfeind în prefața cărții sale.

Săptămânalul Der Spiegel a stat de vorbă cu una dintre victimelor acestor răpiri în masă, ziaristul Karl Wilhelm Fricke. Acesta plecase din RDG când abia împlinise 20 de ani, pentru a scăpa din ghearele poliției est-germane: asistent al unui profesor de limba rusă, fusese denunțat pentru că a făcut o remarcă insolentă la adresa URSS, ceea ce i-a atras acuzația de înaltă trădare.

Ajuns în Vest, Fricke a ales să se facă ziarist pentru „a scrie împotriva regimului SED”. Pe 1 aprilie 1955, în timpul unei cine cu un cuplu de prieteni berlinezi, se prăbușește după ce băuse trei pahare de apă, căreia în treacăt îi remarcase un ușor gust de săpun.

După câteva ore se trezește în Berlinul de Est, într-o închisoare a Stasi, la Hohenschönhausen, Înjurat, bătut, împiedicat să doarmă, este supus la interogatorii interminabile timp de o săptămână.

Stasi îl acuză că este spion în solda Germaniei de Vest, dar ziaristul neagă cu vehemență.

Un an și trei luni mai târziu, va fi acuzat de spionaj și condamnat la patru ani de închisoare pe care îi va executa la izolare.

Abia ieșit din închisoare și trimis în Vest, Fricke își va relua meseria de ziarist.

După reunificarea Germaniei, doar 16 persoane au fost judecate pentru sutele de răpiri de la sfârșitul anilor 1950. Dintre ele, doar șapte au fost condamnate, dar cu suspendare.