Dunărea, al doilea cel mai lung fluviu din Europa, este unduirea apelor pătrunse de freamătul codrilor și al lanurilor de grâu ce își scaldă capetele aurii în razele de soare.
Ea poartă cu sine zumzetul de albine care trec harnice în zbor printre florile multicolore ce le îmbie cu prospețimea culorilor și cu delicatețea petalelor, deoarece întâlnește în drumul său peisaje impresionante, pe lângă oameni de etnii, religii, culturi și civilizații diferite cărora le alină sufletele în vremuri grele.
Castelele medievale sau clădirile concepute în stiluri arhitecturale moderne îşi înalţă capetele cu semeţie pentru a privi continua, neobosita ei trecere. Dunărea pornește năvalnic, curge vijelios, dar pe alocuri alintă podișurile și câmpiile cu clipociri cristaline asemeni surâsurilor de copii.
Puternică și generoasă, ea își oferă vitalitatea apelor orașelor mici și metropolelor, satelor, canalelor de navigație, râurilor care iau naștere din vasta-i revărsare. Dacă un compozitor a descoperit valsul Dunării, valorificând sensibilitatea specifică unui artist, înseamnă că fluviul nu este doar un element al rețelei hidrografice despre care se studiază la orele de geografie și un bun mijloc de transport pentru persoane şi mărfuri.
El duce cu sine speranţele de veacuri ale locuitorilor teritoriilor pe care le scaldă, povești ale multor neamuri, poartă legendele bătăliilor și ale războaielor de la strămoşi către succesori, păstrând vie memoria celor ce s-au jerfit pentru apărarea unor nobile idealuri.
Martoră a căderii imperiilor și a formării statelor moderne, acesta duce cu sine, de asemenea, obiceiurile și tradițiile ce individualizează popoare, făcând uneori dovada unor civilizaţii demult apuse. De altfel, subliniind importanţa fluviului, isorici sau geografi precum George Vâlsan au consemnat că această impunătoare apă curgătoare a fost pentru Ţara Românească şi pentru Moldova, linia luptelor cu Imperiul Otoman:
„Oriunde ați vedea-o în țara noastră, Dunărea e ca o ființă care a văzut şi a suferit multe şi poartă în chipul său urma tuturor luptelor’’.
Tabloul oferit de Dunăre este evidenţiat de nuanţele albastre ale fluviului la oglindirea cerului senin asupra acestuia, de verdele crud al copacilor şi al ierbii, de roşul-violet al apusului unic și spectaculos pe care îl expune asemenea unei pânze enorme sau unei fresce.
Pe lângă peisaje romantice, apa este acompaniată în susurul ei de ciripitul păsărilor, de mugetele cirezilor, de zgomotele înfricoşătoare ale animalelor de pradă, de foșnetul pădurilor pe lângă care și-a făcut loc să străbată marele ei drum.
Ea valsează spre vărsare împreună cu sentimentele oamenilor ce îi prețuiesc prezența, dovada vie a bucuriei și melancoliei lor, alinându-le sufletele cu spectacolul său în vremuri grele.
Ajunsă la capătul drumului plină de poveşti de viață și clocotitoare ca existența însăși, Dunărea se îmbină cu soarele şi se aruncă în adâncurile reci ale mării împreună cu amintirile călătoriei sale lungi prin frumoasa Europa, nu înainte de a face un popas în deltă pentru a admira pelicanii, lebedele, porcii mistreți și caii sălbatici, pentru a oferi adăpost faunei acvatice alcătuite, printre altele, din crap, știucă, plătică.
Elev: Cuşnir Andreea Profesor coordonator: Florea Mihaela Colegiul Tehnologic ,,Grigore Cerchez’’, clasa a IX-a A
Amănunte despre proiect găsiți în articolul de mai jos: