Pe 6 martie, Oradea îl omagiază pe dramaturgul Valentin Nicolau. La ora 18.30, la Librăria Humanitas, va avea loc lansarea volumului „Oriunde mă duc numai de mine dau“, iar la 20.00 Teatrul Art Emotion prezintă în premieră pe ţară spectacolul „Aplauze pentru Lena”, la Crown Pub.
„Oriunde mă duc, numai de mine dau“ este un volum de texte dramatice la care Valentin Nicolau lucra în clipa când a fost chemat să spună prezent în ceruri. Cartea cuprinde trei „vise într-un act“, dar şi eseul „Un teatru al cunoaşterii interioare“, în care se regăseşte crezul autorului despre arta teatrului. Invitaţii evenimentului sunt criticul de teatru Elisabeta Pop, Mircea Pricăjan, critic literar la Revista „Familia” şi actorul Sebastian Lupu.
La Crown Pub se va pune în scenă pentru prima oară piesa „Aplauze pentru Lena”, din volumul „Povești din al nouălea cer“, apărut la Nemira în 2012. Vor interpreta Mirela şi Sebastian Lupu, în regia, scenografia şi ilustraţia muzicală a lui Andrei Mihalache.
Având subtitlul „O zi, aproape”, „Aplauze pentru Lena” este o piesă într-un act, care propune un joc, o (falsă) poveste de dragoste, ascunsă în spatele unui joc de măşti. Şi care, pe alocuri, devine el însuşi povestea. Pornind de la o temă ofertantă, „veche şi nouă” deopotrivă, un bărbat care-şi pierde soţia la poker, textul dezvăluie nu atât sentimente (deşi nu fuge de ele), cât, mai degrabă, vorbeşte cu umor şi tristeţe despre singurătatea în doi. „Povestea bărbatului care şi-a pierdut nevasta la poker am auzit-o în copilărie, acum mai bine de 40 de ani. Istoria m-a urmărit în toţi aceşti ani. Unul dintre motive a fost că nu pricepeam ce înseamnă poker. M-am lămurit relativ repede. A durat mai mult să înţeleg cum poţi pierde pe cineva care este încă prezent…”, spunea autorul despre subiectul piesei. Două partituri dezvoltate solitar, El – miliardarul Dinu, şi Ea – Lena sunt două măşti care nu-şi pot dezvălui niciodată chipul. Poveste despre cuplul frânt, despre teatru, despre neputinţa de a comunica, „Aplauze pentru Lena” este o piesă construită pe o graniţă fragilă şi bine asumată, unde se întâlnesc drama psihologică şi absurdul.