Coasta de Azur poate fi considerată o destinație inaccesibilă pentru cei nmai mulți oameni, poate fi doar un vis îndepărtat pentru tinerii care nu primesc cadouri vacanțe opulente. În ultimul an de studenție, am decis să renunț la a urmări peisajele miraculoase în videoclipuri și am căutat, împreună cu câțiva colegi, soluții să ne bucurăm de peisajele spectaculoase cu un buget redus și am avut o vacanță pe care nu credeam ca mi-o pot permite vreodată.

Am avut norocul să găsesc o prietenă care cunoștea ponturi pen tru călătorii ieftine. Cât a fost studentă, a călătorit cu bani puțini din Siberia și până în Statele Unite. Când mi-a zis că a vizitat Tenerife cu 300 de euro, m-a convins să pornesc în aventură.

 

Pregătiri cu buget de criză

Destinația noastră era Coasta de Azur, însă aventura a început în Marsilia. Am ales luna octombrie, pentru că lunile de toamnă sunt mai puțin aglomerate; sunt mai puțini turiști, poți să admiri în tihnă frumusețile care te înconjoară. Plus că nu doream să fac plajă, cât îmi doream să mă bucur de destinație. Vremea a fost foarte bună, din când în când un aventuros se scălda în apele Mediteranei. Pentru a ajunge pe Riviera Franceză, aeroportul din Nisa era cea mai bună variantă, dar și cea mai scumpă. Am optat să mergem la Marsilia, pentru că biletele de avion, luate din timp, au fost un chilipir, și cu această ocazie am mai văzut un alt oraș din Franța.

Cu două luni înainte am cumpărat online și toate biletele de tren și autobuz de care aveam nevoie în excursie. Cu cât cumperi mai din timp, cu atât plătești mai puțin pentru ele. Astfel, am ajuns să ne încărcăm inboxul cu mailuri de la companiile de transport din Franța. Am căutat cele mai ieftine tarife. Francezii oferă la aproape orice, varianta low-cost. Am înlocuit faimosul TGV (Tren de Mare Viteză) cu varianta mult mai ieftină a acestuia, Ouigo, la fel de rapid, însă cu mai puține condiții. Am optat pentru autobuzele mai puțin confortabile, iar cu bilete de 2-3 euro, cumpărate din vreme, am putut merge din Nisa în Monte Carlo, Cannes și Antibes. În interiorul orașelor am mers pe jos.

După transport, cazarea

Hostelurile reprezintă varianta cea mai accesibilă într-o țară străină pentru studenți. Obișnuiți cu viața de cămin, nu ne-a deranjat să dormim într-un pat mic sau să avem baia pe hol, la comun. Am hotărât să ne cazăm la Nisa, pentru că prețurile explodau la Monte Carlo sau la Cannes.

Pentru un preț cât mai mic, am căutat cazare cât mai departe de centru, deși Nisa nu este deloc mare, deci nicăieri nu ești departe de centru. Camera pe care am avut-o avea printre cele mai scăzute prețuri de pe site-urile de cazări, dar ne-a oferit exact ce căutam: un pat de dormit, târziu în noapte, când ajungeam obosiți. Avea un geam mare, tipic franțuzesc, care dădea fix în străduța principală, iar dimineața, când deschideam fereastra, intra mirosul de la faimoasele „boulangeries”, care se regăseau la fiecare colț de stradă. Acolo am stat patru nopți, pentru că zilele ne-au fost pline. Condițiile au fost mult mai bune decât ne-am așteptat.

 

Ce este de văzut în Nisa

Am plecat din Marsilia și am ajuns la Nisa în mai puțin de trei ore. Am urcat scările Colline de Chateau (Colina Castelului), unde rezistă vestigiile Castelului Nisei, lăsat în paragină. De acolo am avut o vedere panoramică asupra întregului golf Baie des Anges la vest și a Portului Nisa la est. Vedere panoramică am avut și la Cannes și Monte Carlo. Majoritatea orașelor mari din Franța oferă turiștilor șansa de a le admira în toată splendoarea lor de la înălțime. La Cannes nu m-am întâlnit nici cu Martin Scorsese, nici cu Monica Belluci, dar am pășit pe covorul roșu din fața Palatului Festivalurilor și am vizitat Muzeul Castre.

 

Apusul la Cannes, răsăritul la Monte Carlo

După un superb apus la Cannes, câteva ore de somn la Nisa, am ajuns la Monaco fix când răsărea soarele. Atât Monaco, cât și Cannes și Antibes se află la mai puțin de 30 de minute de Nisa, iar asta ne-a ușurat călătoria. La Monte Carlo, cel mai mult m-a impresionat luxul. Cele mai ieftine mașini erau taxiuri, iar mărcile lor, în România, le dețin oamenii cei mai înstăriți. Meniurile restaurantelor erau afișate afară, semn că nu oricine poate intra. Am citit și feluri de mâncare de peste 1.000 de euro. Opulența de la cazinoul din Monte Carlo era mai mare decât se vede în filme. Am privit totul din intersecția din fața cazinoului. Nici nu am îndrăznit să ne apropiem, probabil nici nu ne-ar fi primit în interior. În Portul Antibes, erau o mulțime de iahturi de lux, dar proprietarii nu erau în zonă, așa că le-am admirat nestânjeniți. Am fost chiar și într-un parc de distracții, unde, cei care știu și nu au jenă, pot negocia prețurile. Așa am făcut și noi.

 

Biletul de avion: 70 de euro

Cazare: 40 de euro pe noapte

Mâncare: 20 de euro pe zi

În Franța, în muzee europenii sub 26 de ani au acces gratuity. Francezii au un obicei foarte frumos, orice ți-ai comanda, și mai ales dacă nu optezi pentru o băutură, îți pun pe masă o carafă cu apă din care poți bea oricât pentru că aduc alta dacă se golește.

 

Cinci zile și patru nopți pe Coasta de Azur: aproximativ 300 de euro