Millennium Challenge 2002 ( MC02 ) a fost un exercițiu major de război desfășurat de forțele armate ale Statelor Unite.
MC02 trebuia să fie un test al viitoarei „ transformări ” militare - o tranziție către noile tehnologii care să permită războiul centrat în rețea și să ofere un control mai eficiente asupra armelor și tacticii actuale și viitoare.
Combatanții simulării au fost Statele Unite, „Albastru” și un adversar necunoscut din Orientul Mijlociu, „Roșu”, cu multe linii îndreptate spre Iran
Iranul a câștigat, fără drept de apel, un război simulat cu Statele Unite, în cadrul unui exercițiu militar realizat chiar de către Pentagon în 2002.
La comanda „forțelor roșii” a fost pus un general în retragere al Infanteriei Marine, Paul K.Van Riper, renumit pentru tacticile sale atipice cu ajutorul cărora „învinsese” de mai multe ori forțele americane, în jocuri de război similare. Paul K. Van Riper , a adoptat o strategie asimetrică, în special, folosind metode vechi pentru a sustrage rețeaua de supraveghere electronică sofisticată.
Conform scenariului, „forțele albastre” (armata americană) invadau o țară (Iranul). Misiunea forțelor americane consta în redeschiderea și securizarea rutelor maritime, neutralizarea armelor de distrugere în masă ale „roșilor” și eliberarea teritoriilor care, potrivit scenariului, fuseseră ocupate abuziv de membrii aceleiași „echipei roșii”.
Planul era ca americanii să lovească prin suprindere
Forțele americane ar fi urmat, astfel, să execute o „lovitură preventivă”, înainte ca amenințarea „forțelor roșii” să crească în intensitate. În schimb, Van Riper, comandantul „forțelor iraniene” a decis să atace el primul, în momentul în care flota „americană” a ajuns în raza armelor sale. Van Riper a lansat un baraj de rachete antinavă, lansate de la țărm, din avioane „civile” care zburau la joasă înălțime, sau de pe lansatoare „camuflate” pe navele comerciale. În același timp, a lansat un atac kamikaze asupra grupului naval de luptă american, folosindu-se de mai multe bărci rapide, echipate cu explozivi.
Exercițiul naval a fost cel mai mare „dezastru” al flotei americane, de la Pearl Harbor încoace Navele americane erau echipate cu sisteme antirachetă de tip Aegis, dar acestea au fost rapid copleșite de numărul mare de rachete lansate asupra grupului de luptă naval.
„Toul s-a terminat în cinci, poate zece minute”, a declarat Van Riper.
Roșu a primit un ultimatum de la Albastru, în esență un document de predare, cerând un răspuns în 24 de ore. Astfel avertizat de abordarea lui Albastru a folosit o flotă de bărci mici, iar Roșu a lansat o salvă masivă de rachete de croazieră care a copleșit senzorii electronici ai forțelor albastre și a distrus șaisprezece nave de război.
Pierderile au fost următoarele: un portavion, zece croaziere și cinci din șase nave amfibie. Un succes echivalent într-un conflict real s-ar fi soldat cu moartea a peste 20.000 de persoane aflate în serviciu.
Potrivit Wikipedia, scenariul exercițiului era ca americanii să lovească ei primii, iar „forțele roșii” care ar fi supraviețuit acestei „lovituri preventive” ar fi urmat să încerce un contraatac. Dar Van Riper a refuzat acest lucru și a decis să lovească el primul.
În plus, el nu a folosit, pentru comunicații, transmisii standard radio sau sisteme de moderne, care ar fi putut fi cu ușurință interceptate. S-a folosit, în schimb, de curieri pe motociclete și mesaje codificate transmise prin intermediul diverselor „apeluri” care chemau „credincioșii” la rugăciune.
După acest episod, organizatorii exercițiului au „reînviat” flota americană și au decis ca totul să decurgă conform planului inițial. Abia în aceste condiții, la care s-au adăugat mai multe restricții impuse „echipei roșii”, forțele „americane” au câștigat confruntarea. Dacă această confruntare s-ar fi desfășurat în realitate, ar fi fost cel mai mare dezastru al flotei americane.
Căpitanul Marinei, John Carman, purtătorul de cuvânt al Comandamentului Forțelor Comune, a declarat că simularea de război a validat în mod corespunzător toate conceptele majore care au fost testate de Forța Albastră, ignorând restricțiile impuse de Forța Roșie a lui Van Riper care i-a determinat să aibă succes. Pe baza acestor constatări, Carman a declarat că recomandările bazate pe rezultatul simulării de război pe domenii precum doctrină, instruire și achiziții vor fi transmise generalului Richard Myers.