Pentru unii poate părea îndoielnic, dar adevărul simplu și direct este acesta: va fi pace doar în cazul în care Kremlinul va pierde. Tergiversarea status quo-ului sau victoria Kremlinului duc la continuarea pe o perioadă nedeterminată a războiului, agravarea sa, posibila răspândire și, dacă există o încetare a focului iluzorie, la revenirea lui inexorabilă, mai explozivă și mai violentă.
Este ușor de înțeles de ce. Războiul a fost început de Putin, care a invadat o țară vecină pentru a-i ocupa teritoriul și, dacă se poate, a o subjuga. Acest război nu este o bătălie unu-la-unu în care cei doi se luptă pentru a triumfa cu ceea ce obțin. Ucraina nu vrea nimic de la Rusia decât să o lase în pace, scrie Diario de Noticias.
Războiul este pe deplin unilateral, de la un invadator împotriva unui invadat. Este tirul rusesc la țintă asupra Ucrainei: orașe ucrainene distruse - Mariupol, Harkov, Severodonețk, Borodianka, altele -, nici măcar un oraş lovit în Rusia. Ucraina are milioane de persoane strămutate și refugiați, Rusia nu. Imaginea este clară: va fi pace doar atunci când Rusia va opri invazia și se va retrage din ceea ce a ocupat. Câtă vreme nu o va face, războiul de ocupație va continua, generând ipso facto legitima autoapărare și rezistență.
În urmă cu câteva zile, cu prilejul comemorării a 350 de ani de la nașterea lui Petru cel Mare, Putin a clarificat viziunea imperială: "Avem impresia că, luptând cu Suedia, el punea stăpânire pe ceva. Nu punea stăpânire pe nimic, el recupera". Și s-a comparat pe același plan, arătând spre războiul din Ucraina: "Aparent, şi nouă ne revine să recuperăm și să ne dezvoltăm".
Cunoaștem discursul Kremlinului încă de la începutul invaziei. Este ancorat în această viziune de țar. Dar nu suntem în sec. XVIII. Dreptul internațional a făcut progrese imense începând din 1945. Nimeni în Europa sau la Națiunile Unite nu poate accepta astăzi acest tip de politică și de fapt consumat. De aceea, nelinişteşte faptul că afirmaţiile lui Putin nu au primit un denunț viguros și o respingere puternică.
Bate un vânt Chamberlain acolo. Există moliciune verbală. Confruntați cu amenințarea lui Hitler, unii europeni alimentau ideea unor concesii teritoriale pentru a-i sătura pe naziști și pentru a pecetlui pacea. Prin Acordul de la München (septembrie 1938), Franța (Édouard Daladier) și Regatul Unit (Neville Chamberlain) au cedat Germaniei o parte din Cehoslovacia, Sudeții. La scurt timp după aceea, naziștii au ocupat și au tăiat toată Cehoslovacia. Apoi au invadat Polonia. În martie 1940, Franța, Belgia, Țările de Jos și Luxemburgul. "Pacea" lui Chamberlain a dat naștere unui război mondial și Holocaustului. Este o iluzie să crezi că Putin ar fi mulțumit cu Donbasul, la fel cum a fost o iluzie să crezi că se va mulţumi cu Crimeea.
În urmă cu o lună, la CNN Portugalia, într-o discuție cu Miguel Sousa Tavares, de Ziua Victoriei (9 mai), Paulo Portas a făcut un comentariu despre livrarea de arme către Ucraina, în regim preventiv, care a circulat mult: "Este mult studiat. că, într-o situație de război, când există o disparitate de forțe și începe să se producă o apropiere a forțelor, acesta nu este un stimulent pentru pace". Eu nu gândesc astfel. Ceea ce se studiază este disproporția forțelor care favorizează triumful unei părţi și, acesta fiind agresorul, triumful războiului. În ceea ce privește victima, apropierea forțelor încurajează agresorul să recunoască eșecul războiului, pas esențial în căutarea păcii.
Lucrul tragic este că în acest război, Kremlinul a acumulat deja datorii uriașe în fața omenirii și a dreptului internațional: invazie masivă, ocupație militară, bombardamente crunte, distrugeri devastatoare, milioane de refugiați și persoane strămutate, masacre ignobile, torturarea victimelor civile, nenumărate femei violate, zeci de mii de morți, criza alimentară mondială, crime de război investigate, acuzații de genocid la care să răspundă. Nimeni nu poate ignora.
În ciuda acestei orori, nu cunosc o singură voce responsabilă în Occident care să vrea să facă rău Rusiei și rușilor. Dimpotriva. Ceea ce ne dorim este să trăim în pace și prietenie. Exact așa cum am făcut cu Germania. Putin trebuie înlăturat (sau el trebuie să se schimbe), așa cum a fost esențial ca Hitler să fie învins. Nu există niciodată pace cu un tiran obsedat la putere. Hrănirea concesiilor făcute lui Putin duce la prelungirea și agravarea războiului. Cei care dorim pacea trebuie să vedem și să anunțăm că pacea este contrapartida directă a înfrângerii Kremlinului. (Articol de José Ribeiro e Castro, avocat și fost lider al CDS; Traducerea: Iulia Baran, RADOR)