Împleticelile organizatoric-administrative ale USR PLUS sau ale personajelor care gravitează în jurul acestei sigle sunt cu mult mai vechi decât foarte proaspătul partid, născut sâmbăta trecută printr-o fuziune dezbătută, hotărâtă și aprobată în cadrul unor congrese desfășurate on-line.

De această dată nu s-a repetat scandalul intern din luna ianuarie, când USR Cluj invalida procedura de desemnare a candidaților la locale din cauza unor suspiciuni de fraudă la votul on line. Nu.

Acum, candidații USR PLUS pentru cel mai râvnit consiliu „județean” din România n-au știut să completeze corect un formular banal, deși ar fi trebuit să știe măcar statutul administrativ al postului pentru care candidează. La nevoie, puteau să-i întrebe pe actualii consilieri ai partidului ce să scrie în actele pe baza cărora colegii lor sau chiar ei înșiși se află de peste 4 ani în Consiliul General al Municipiului București.

Viața politico-administrativă a progresiștilor noștri e grea și extrem de complicată. La aproape fiecare episod important, ei se salvează în ultima clipă din ghearele unor reglementări scrise citeț și inteligibile pentru mare parte a restului celor care fac politică.

Stupefacția și revelațiile de ultim moment care străbat sistematic cel mai nou partid românesc ar putea fi chiar o tactică de marketing politic, și nu neapărat o lipsă a capacității de concentrare în grup, mai ales că simpatizanții, membrii și liderii formațiunii au despre ei convingerea fermă că sînt și reprezintă cel mai bine informat și educat electorat din România.

Cu 8 ani în urmă, același cel mai bine informat și educat electorat n-a știut să voteze cu propriul candidat, Nicușor Dan, și pe buletinul de primar general de București, și pe cel pentru funcția de consilier „județean”. La prima sa candidature, Nicușor Dan n-a obținut un loc în Consiliul General din București din cauză că electoratul său n-a aflat din timp ce face exact propriul candidat și cum se procedează cu ștampila în cabina de vot la alegerile locale dintr-un oraș mai mare, așa cum este Bucureștiul.

Maturizarea politică electoratului și a candidatului Uniunii Salvați Bucureștiul s-au confirmat 4 ani mai târziu, când Nicușor Dan a reușit să piardă pe onorabilul loc 2 competiția cu pesedista Gabriela Firea. Victoria cu medalie de argint din 2016 a coincis cu anunțul lui Nicușor Dan despre înregistrarea anterioară, discretă, a Uniunii care de-acum urma să salveze România, nu numai Bucureștiul.

Deși a fondat USR, Nicușor Dan a părăsit formal propriul partid, iar astăzi se promovează ca fiind candidatul independent politic al dreptei. Ciudățenia face că același Nicusor Dan figurează la această oră pe saitul Camerei Deputaților ca membru al grupului parlamentar USR, partid din care a demisionat nu o dată, ci de două ori!

Ultima plecare din USR a lui Nicușor Dan datează din primăvară trecută. Partidul a cărui conducere fusese preluată de Dan Barna risca să piardă înscrierea la alegerile europene din cauză că ultralegaliștii lideri ai progresiștilor nu se învredniciseră să depună din timp la Tribunal toate documentele constitutive ale partidului. Nicușor Dan a acceptat atunci să joace rolul de fals, dar formal președinte USR, postură deopotrivă ingrată, jenantă, greu explicabilă, dar pasată imediat la arhiva de amintiri colective de uitat ale unei mișcări altfel foarte pretențioasă cu respectarea strictă a legii de către adversarii politici.

Azi, candidatul „independent” al dreptei la Primăria Generală a Bucureștiului, Nicușor Dan, este membru USR, potrivit Camerei Deputaților, instituția de unde își ridică lunar salariul. Nu în aceeași situație confuză instituțional se află, de pildă, Adrian Dohotaru, care a candidat la deputăție tot din partea USR, a părăsit și el partidul, însă, spre deosebire de independentul USR PLUS Nicușor Dan, figurează „neafiliat” pe saitul oficial al Camerei. Situația contrastează radical cu profilul matematicianului aplicat, care câștigă procese cu primăriile din București datorită tocmai atenției la chițibușuri legale invizibile pentru un ochi cu acuitate neantrenată.

Detalii? Amănunte fără importanță? Probabil, dar numai în măsura în care nu-ți faci un nărav din a nu rata aproape nicio gafă din multele disponibile la acest capitol, cu atât mai mult cu cât vrei să guvernezi comuna, orașul, țara.Chiar și continentul. Nu merită uitat prea repede cum fostul comisar european Dacian Cioloș, azi lider al grupului Renew Europe în Parlamentul European, n-a putut să-și oficializeze propriul partid, Mișcarea România Împreună (MRI), iar la capătul unui efort eșuat care a durat aproape un an a preluat PLUS de la niște „oameni anonimi, dar care au vrut să dea o mână de ajutor” și al căror arbore genealogic cobora abrupt între cadrele active ale Securității regimului Ceaușescu.

Gurile rele spun că asta n-ar fi fost nici o altă mare coincidență, nici o altă mare greșeală, în vreme ce gurile bune susțin, firesc, contrariul.