Intensificarea fără precedent a patrulărilor submarinelor rusești în Atlanticul de Nord a determinat US Navy să considere această zonă un „spațiu contestat”.
În luna octombrie a anului trecut, informațiile militare norvegiene au indicat că cel puțin zece submarine ruse, din care opt cu prolulsie nucleară, au început manevre care vor dura câteva săptămâni, scopul lor fiind de a naviga cât mai mult timp fără a fi reperate, precizând că ar putea amenința coasta de Est a Statelor Unite, perturbând liniile de aprovizionare dintre cele două țărmuri ale Atlanticului și să opereze în pasajul cunoscut sub numele de GIUK (Groenlanda - Islanda – Marea Britanie)
Mesajul norvegienilor a fost bine înțeles. La 4 februarie, unui colocviu organizat la Institutul Naval al SUA și la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, vice-amiralul Andrew Lewis, șeful Flotei a 2-a a Marinei SUA, a anunțat intensificarea patrulelor submarine rusești în zona sa de responsabilitate. Până la punctul de a estima că, de acum înainte, acesta „nu mai poate fi considerată ca fiind complet sigură și necontestat”.
„Atlanticul este un spațiu esențial de luptă. Noua noastră realitate este că, atunci când militarii noștri ies în larg, se pot aștepta să funcționeze într-un spațiu contestat, odată ce părăsesc Norfolk (baza navală de pe coasta de Est a Statelor Unite)”, a declarat Lewis.
„Observăm un număr tot mai mare de submarine ruse desfășurate în Atlantic. Și aceste submarine au performanțe mai bune ca oricând, desfășurându-se pe perioade mai lungi de timp, cu tot mai multe sisteme de arme letale”, a continuat el.
„Ca atare, navele noastre nu se mai pot aștepta să funcționeze într-o zonă sigură pe coasta de Est sau să traverseze pur și simplu Atlanticul nestingherite (...) Marinarii noștri sunt conștienți că nu mai sunt o forță de necontastat și se așteaptă să opereze alături de potențiali adversari”, a precizat comandantul Flotei a 2-a a Marinei SUA.
Evident, aceaste noi date au consecințe asupra modului în care echipajele marinei americane se pregătesc înainte de a pleca într-o misiune.
Cu toate acestea, Andrew Lewis nu a precizat amploarea exactă a activității submarinelor rusești în Atlanticul de Nord. Dar, în 2016, vice-amiralul britanic Clive Johnstone, pe atunci șeful Comandamentului maritim al NATO, a indicat că această activitate a revenit la un nivel apropiat celui observat cu puțin timp înainte de sfârșitul Războiului Rece, scrie Zone Militaire (nivel care a scăzut puternic între 1983 și 1988)
Rusia a investit foarte mult în dezvoltarea submarinelor sale, ceea ce s-a tradus prin intrarea în serviciu a unor noi modele deosebit de performante, operate de echipaje cu experiență.
Astfel, submarinul de atac nuclear Severodvinsk, aparținând clasei Iassen și capabil să poarte 40 de rachete de croazieră Kalibr, i-a făcut zile negre marinei americane în toamna lui 2019, aceasta din urmă nereușind să-l localizeze.
Un raport al Adunării Parlamentare NATO, publicat anul trecut, a subliniat, de asemenea: capacitățile de luptă antisubmarină ale țărilor membre ale Alianței s-au „diminuat considerabil” de la Războiul Rece, până la punctul de a nu mai putea efectua o „campanie globală și coordonată, indiferent dacă aceasta s-ar face pe timp de pace sau într-o situație de conflict”.