Pandemia de coronavirus a schimbat masiv şi viaţa la universităţile germane. Întoarcerea la vechea normalitate este ceva aproape imposibil. Cu toate acestea, încercările există.
„Ne-a prins pe picior greşit, cu adevărat”, afirmă profesorul Bernhard Kempen, membru al Asociaţiei Universităţilor Germane. De pe o zi pe alta, amfiteatrele adesea arhipline din Germania au fost închise, din motive de siguranţă sanitară.
Întâlnirile dintre profesori şi studenţi au trebuit evitate sau măcar reduse la minim. Clădiri au fost ferecate şi în biblioteci nu a mai avut nimeni voie să pătrundă. Cărţile nu au mai fost împrumutate decât la cerere scrisă. Studenţilor li s-au pus la dispoziţie textele de care aveau nevoie prin internet. Cadrele didactice şi-au înregistrat cursurile cu camere video.
Studenţilor le lipsesc schimburile academice
"Internetul meu nu funcţionează", "nu am la dispoziţie un computer performant", "nu am liniştea de care am nevoie în căminul în care stau", "nu pot să fac toate astea singur, am nevoie de contactul cu ceilalţi studenţi sau cu profesorii mei" - acestea sunt patru exemple dintr-o multitudine de probleme, pe care studenţii le au cu universităţile digitale, şi au fost culese de Asociaţia Federală a Studenţilor Străini şi de Uniunea organizaţiilor studenţeşti din Berlin.
Numai 11 până la 13 la sută din studenţii germani primesc bursă BAFÖG pe durata studiilor. Mulţi dintre ei trebuie să muncească pentru a-şi finanţa educaţia. Când a izbucnit pandemia de coronavirus au dispărut multe joburi studenţeşti, astfel că guvernul de la Berlin a înfiinţat aşa-numiţii bani de tranziţie, în valoare de 500 de euro lunar. Dar aceştia nu se acordă decât celor aflaţi în nevoie din pricina crizei Corona, iar "a dovedi aşa ceva este adesea prea complicat", după cum a declarat o lideră a studenţilor.
Foarte puţini dintre studenţi sunt încântaţi de învăţământul digital. Dar ei elogiază noile libertăţi dobândite. "Nu trebuie să fiu acum prezent la universitate pentru a nu pierde nimic" sau "este excelent că acum pot eu să-mi pun în ordine toate cursurile atunci când îmi convine", spun mulţi dintre studenţii germani.
Posibilităţi crescute de fraudă
Dar ce valoare mai are un "studiu Covid", se întreabă unii studenţi, când se uită la condiţiile pentru susţinerea examenelor. Frecvent, examinatorii s-au aflat într-o încăpere, şi cei examinaţi în alta. Examenele de absolvire s-au susţinut prin video. Cei examinaţi şi-au scris lucrările acasă, la biroul propriu. De aceea posibilităţile de fraudare a examenelor s-au amplificat şi înmulţit, recunosc profesorii. Dar Bernhard Kempen îi contrazice. "Studenţii nu trag chiulul, ci învaţă cu seriozitate. Sunt uluitor de disciplinaţi, fapt pe care îl putem constata din numeroasele întrebări pe care ni le adresează, legate de cursuri şi de seminarii".
Schimburi academice în regie proprie
Mai ales pentru studenţii din anul întâi a fost un şoc, după anii de liceu şi ocrotirea din casa părintească, să fie nevoiţi să se descurce într-un mediu prea puţin structurat, adesea într-un oraş străin. De aceea multe universităţi i-au organizat pe cei din anul întâi în grupe de 30 până la 50 de persoane, şi le-au oferit asistenţă de orientare. Dar şi studenţii din anii mai mari au resimţit lipsa relaţiilor nemijlocite cu colegii lor, atât de importante în viaţa studenţească a tuturor timpurilor.
Învăţământul online pe termen nelimitat nu este o alternativă, consideră la unison şi studenţii şi profesorii. "Dar atâta timp cât nu există un vaccin, universitatea va funcţiona preponderent online", afirmă un profesor de la Universitatea din Bonn, fiindcă, în niciun caz, "unităţile de învăţământ superior nu au voie să devină focare de infectare cu Covid-19".
Viitorul universităţilor
Există însă şi proteste: Aproximativ 6000 din cele 26.000 de cadre didactice din învăţământul superior german au iscălit o scrisoare deschisă întru "apărarea învăţământului nemijlocit". În scrisoare, Universitatea este descrisă ca un loc al întâlnirii, iar studiul ca o etapă de viaţă în colectiv, în care se leagă prietenii importante şi se alcătuiesc reţele de cunoştinţe. Educaţia universitară se bazează pe "un schimb critic, cooperativ şi demn de încredere, între oameni liberi să se exprime", se mai arată în scrisoare, "şi acestea au nevoie de discuţii între oameni prezenţi." Ori, "marele salt digital înainte", generat de pandemie, ameninţă cu dispariţia acestor elemente esenţiale.
În plus, există bănuiala că politicienii din Berlin şi din capitalele landurilor germane şi-ar putea închipui că perfecţionarea ofertelor digitale ar putea permite economisirea unor bani prin renunţarea la profesori şi asistenţi. "Este o tâmpenie", a replicat Bernhard Kempen. Dar şi el recunoaşte că "în chip firesc nu ne vom opri la conceptele de predare ale ultimelor secole. Ofertele digitale vor completa învăţământul faţă către faţă, dar fără a-l înlocui vreodată." Ştiinţa trăieşte prin dialog.