Insula Lord Howe are aspectul unei destinații numai bune pentru turismul excesiv. Vârfurile de munte înverzite, plajele cu nisip alb imaculat și apele de un albastru limpede pline de pești colorați sunt motivele pentru care oamenii ar trebui să vină aici.

Cu toate acestea, pe această insulă cu aproximativ 400 de locuitori, plajele sunt pustii. Singurele sunete pe o drumeție prin pădurile tropicale și munți provin de la animalele sălbatice.

Insula este unică în lume

„Ceea ce nu este aici este ceea ce oferă această experiență. De aceea este atât de unic", a declarat Lisa Makiiti, o insulară din a șasea generație. Ea conduce unitatea de cazare de tip boutique Bowker Beach House. Există „valoarea de a avea un loc în lume care funcționează invers față de orice altă destinație turistică. Nu este mai mare și mai bun".

Secretul acestui peisaj neatins este o tactică folosită în foarte puține alte locuri: limitarea numărului de turiști care pot vizita insula. Timp de peste 40 de ani, Lord Howe a implementat o limită de 400 de turiști în același timp. Această măsură a fost luată pentru a proteja numeroasele specii endemice unice din Lord Howe. Ele au ajutat insula să obțină recunoașterea ca sit al patrimoniului mondial UNESCO în 1982.

Deși numărul a fost arbitrar, menținerea acestuia a minimizat impactul asupra mediului. Totodată, a creat o experiență "un vizitator pentru un localnic", a declarat Darcelle Matassoni, o insulară din a șasea generație care lucrează pentru Lord Howe Island Board, guvernul insulei.

Deloc surprinzător, aceasta înseamnă că este dificil să ajungi acolo. Makiiti spune că Bowker are rezervări până în 2026. Biletele de avion pentru o călătorie dus-întors până la Sydney pot ajunge la 666 de dolari. În sezonul de vârf al verii, cazarea pentru două persoane poate varia de la 200 de dolari la peste 3.000 de dolari pe noapte.

Concept extraterestru

Aceste politici demonstrează o „dorință comună de a se asigura că natura rămâne în frunte", a declarat Dean Hiscox, care conduce Lord Howe Environmental Tours. Mai mult de 85% din insulă este încă acoperită de pădurile sale native. Aproximativ 70% se află într-o rezervație permanentă de parc, ceea ce înseamnă că orice dezvoltare este interzisă. Așezarea rezidențială acoperă 15%.

Vizitatorii se întreabă adesea dacă există presiune pentru mai multă dezvoltare. Pe Lord Howe, acesta este un „concept străin", a spus Hiscox. Chiar și comunitatea locală este efectiv limitată din cauza normelor privind locuințele. Mulți dintre locuitori sunt descendenți ai coloniștilor originari care au sosit în anii 1800.

„Acele familii care au fost aici timp de cinci, șase, șapte generații au recunoscut întotdeauna cât de special este stilul lor de viață aici. Există un puternic sentiment generațional de a-și proteja insula", a declarat Ian Hutton, un naturalist și fotograf care locuiește pe insulă din 1980.

Natură ca nicăieri altundeva în lume

Viața pe Lord Howe este „ca și cum ai trăi în interiorul unui documentar cu David Attenborough", a declarat Hutton. El este și curator la Muzeul Insulei Lord Howe, pe site-ul său.

Deși are puțin peste 11 mii de kilometri în lungime, insula este dens populată cu plante și animale care nu se găsesc nicăieri altundeva. Pădurile tropicale sunt pline de plante târâtoare, orhidee și păsări. Pe vârful muntelui Gower - unul dintre cele mai populare trasee de drumeție de pe Lord Howe - se află o pădure de nori rară, pe cale de dispariție. Cel mai faimos export endemic al insulei este reprezentat de semințele de palmier Kentia, cel mai popular palmier din lume pentru cultivarea în interior.

Pe coastă, oamenii se pot plimba pe lângă coloniile de cuiburi ale Providence Petrel. Aceasta este o pasăre de mare gri și albă, cu un cioc negru ușor curbat, care se reproduce în principal pe Lord Howe. Păsările coboară în picaj atunci când sunt chemate și sunt atât de prietenoase cu oamenii, încât o persoană le poate lua în brațe.

O mare parte din atracție o reprezintă apropierea de natură. Plajele sunt la doar câteva minute de mers pe jos sau cu bicicleta de casele de oaspeți, făcând din Lord Howe "cea mai ușoară vacanță", a declarat Anthony Riddle, un insular din a șasea generație care a co-fondat Lord Howe Island Brewing Company și Lord Howe Island Distilling Company.

„Stai pe o barcă doar cinci sau zece minute și ești deja pe linia principală a recifului. Dacă încerci să faci asta pe Marea Barieră de Corali, ai putea sta pe o barcă timp de trei sau patru ore și totuși să nu vezi nici pe departe atât de mult pe cât poți vedea aici", a spus Hiscox.

Un adevărat ecosistem marin

Aproximativ 500 de specii de pești, precum și stele de mare, arici și crabi, populează cea mai sudică barieră de recif din lume, chiar lângă insulă. Unul dintre cele mai bune locuri pentru scufundări este Ball's Pyramid, cea mai înaltă movilă marină din lume. Se află la 22 de mii de kilometri sud-est de insula principală și este înconjurată de peșteri și ape abundente în creaturi marine rare.

La fel ca locuitorii insulei Lord Howe, cei care o vizitează țin foarte mult la conservarea lumii naturale a insulei, a declarat Hiscox. Ghizii de turism le explică întotdeauna oaspeților lor această tradiție a durabilității. Totuși, nu trebuie să facă prea multe pentru a-i convinge de importanța ei.

„Noi pur și simplu elaborăm. Spunem povestea despre ce este special la Lord Howe Island. Ai un public captiv care este deja conectat la această filozofie și care vrea să știe despre ea. Vorbești cu cei convertiți", a spus Hiscox.

Mulți vizitatori duc această pasiune un pas mai departe. Ei participă la programele locale de conservare. Consiliul Insulei a implementat un program plătit de eradicare a buruienilor. De asemenea, Hutton organizează eco-tururi de dezinsecție și campanii științifice cetățenești.

Câini detectivi pe insulă

Există, de asemenea, proceduri stricte de biosecuritate pentru a proteja împotriva speciilor invazive. Toate importurile și vizitatorii sunt verificați, inclusiv de câini de urmă. La începutul traseelor de mers pe jos, există stații pentru ca excursioniștii să își frece bocancii pentru a opri răspândirea ciupercilor. Este un nivel de conservare intensă care îi uimește pe oameni din momentul în care coboară din avion, a spus Hutton.

„Câinii mirositori le verifică bagajele și (vizitatorii) află că nu caută marijuana, ci doar șobolani și broaște", a spus Hutton.

Insula a efectuat îndepărtarea porcilor, caprelor și pisicilor sălbatice prădătoare introduse. Pisicile domestice noi sunt interzise din 1982. Animalele care au fost introduse pentru a combate speciile invazive au fost, de asemenea, eliminate.

Un punct recent de dispută a fost o inițiativă guvernamentală de succes din 2019 pentru eradicarea șobolanilor și șoarecilor, care distrugeau speciile indigene. Inițiativa a fost sprijinită pe scară largă. Totuși, utilizarea unui rodenticid chimic și inspecțiile periodice ale proprietăților i-au deranjat pe unii.

După eliminarea rozătoarelor, multe specii indigene amenințate cu dispariția prosperă acum. Woodhen, o pasăre care nu zboară și care este una dintre cele mai rare din lume, era aproape să dispară. Numărul ei a crescut de zece ori de la eradicare, a declarat Hutton.

În ciuda eforturilor guvernului și ale cetățenilor de a proteja insula, multe dintre caracteristicile sale definitorii sunt amenințate de schimbările climatice. O lungă perioadă de temperaturi record ale aerului și oceanelor, alimentată de schimbările climatice și de fenomenul natural El Nino, a cauzat mai multe fenomene masive de albire a coralilor și de dispariție a pădurilor de nori. Frecvența tot mai mare a fenomenelor meteorologice severe înseamnă că supraviețuirea lor viitoare este "în poala zeilor", a declarat Hiscox.

O istorie izolată

Lord Howe se află astăzi la doar două ore cu avionul de continent. Însă, din punct de vedere istoric, insula și comunitatea sa foarte unită au fost izolate.

Timp de decenii, singura modalitate de a ajunge acolo a fost cu hidroavionul. Aceste „bărci zburătoare" au început să efectueze zboruri regulate către Lord Howe imediat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Începând cu anii 1950 au transportat pasageri din Sydney de șase ori pe săptămână, potrivit Muzeului Național Maritim Australian. Călătoria dura aproximativ trei ore dus-întors. Pentru locuitorii insulei, viața din acea perioadă era lentă și nematerialistă.

„Nu existau televizor, internet sau telefoane. Trăiam un stil de viață complet liber și natural. Și destul de sălbatic, bănuiesc, dar sălbatic în siguranță. Nu aveam pantofi și prioritatea principală a tuturor era să știi să înoți. Noi ne plimbam pe insulă în deplină libertate și eram tot timpul afară, pescuind, înotând și petrecând timpul împreună", a spus Makiiti.

După ce guvernul a construit o pistă de aterizare în anii 1970, utilizarea bărcilor zburătoare a încetat și "dintr-o dată lucrurile s-au accelerat puțin", a spus Makiiti. Dar, în multe privințe, viața pe Lord Howe este neschimbată astăzi. Locuitorii își țin ușile descuiate. Nu există servicii de telefonie mobilă în afara rețelelor Wi-Fi de acasă.

Izolarea a adus provocări locuitorilor

Această izolare a generat provocări. Totuși, insularii au găsit modalități unice de adaptare. Nu există școală secundară, ceea ce înseamnă că toți copiii trebuie să urmeze cursuri la distanță sau să meargă la internate pe continent. Pentru a cumpăra ceva, trebuie să te gândești foarte mult, deoarece toate importurile, inclusiv alimentele, trebuie să fie transportate cu o navă de marfă care circulă două săptămâni pe săptămână. Costul vieții este triplu față de cel de pe continent - un măr costă 2 USD, iar un litru de benzină și un litru de lapte costă fiecare 2,66 USD, a declarat Riddle.

Mulți locuitori ai insulei au compensat parțial aceste costuri prin agricultură și grădinărit. În climatul subtropical al insulei, ei pot cultiva aproape orice, de la legume rădăcinoase la avocado, și au plante native precum lămâile sălbatice. Există, de asemenea, un sistem de troc.

„Este un alt aspect destul de plăcut al unei comunități conectate, în care pur și simplu împarți totul și când ai prea mult din ceva, toată lumea beneficiază și de asta", a spus Matassoni, conform cnn.com.

Sustenabilitatea în ADN-ul lor

În ciuda provocărilor, rezidenții se simt norocoși să trăiască așa cum o fac. Ei resping excesele cu o mentalitate care este "despre reutilizare, reducere și îngrijire", a spus Makiiti. Este un loc relaxat în care oamenii își petrec timpul liber făcând surfing, înotând și făcând drumeții. Pe insulă, majoritatea se deplasează cu bicicleta.

Respectul pentru mediu „ne este insuflat de la o vârstă foarte fragedă. Noi suntem administratorii acestui mediu", a spus Matassoni. Locuitorii și vizitatorii deopotrivă „sunt foarte conștienți de un lucru simplu, cum ar fi să nu arunce un ambalaj de înghețată", a spus Hutton.

Aproximativ 80% din energia electrică a insulei este furnizată de o rețea solară comunitară, a spus Hutton. De asemenea, fiecare este obligat să își sorteze propriile deșeuri și să le ducă la instalația de gestionare a deșeurilor de pe insulă. Tot ceea ce nu poate fi reutilizat, compostat sau reciclat se transformă în mulci de grădină.

„Nimănui nu-i place birocrația. Dar, toată lumea înțelege că totul este pentru a ne asigura că ne putem păstra stilul de viață pe care îl avem, că putem păstra mediul natural așa cum este, că suntem cu toții foarte norocoși să fim aici", a declarat Matassoni.

Makiiti spune că Bowker Beach House acordă atenție micilor detalii. Articolele de toaletă și paharele de cafea sunt reutilizabile și chiar trimit doze de cafea înapoi la Nespresso. Ouăle depuse de găinile casei de pe plajă merg în containere reutilizabile.

Insularii „folosesc întotdeauna analogia less is more. Cu cât reușim să ne menținem mai unici astfel, cu atât suntem mai unici în lume", a spus Riddle.