Citind cartea de memorii a generalului Iulian Vlad, în dialog cu Aurel Rogojan, am găsit o afirmație, la pagina 213, care m-a pus pe gânduri: „Au existat niște organizări clandestine. A existat și un atentat de conotație teroristă. S-a plănuit înlăturarea violentă a lui Nicolae Ceaușescu”. Totul în contextul implicării Ungariei în destabilizarea regimului comunist dinainte de 1989. Imediat mi-a venit în minte momentul de la 1 Decembrie 2017, când Ministerul de Externe al Ungariei a interzis participarea diplomaților maghiari la manifestările dedicate Zilei Naționale a României. De fapt, m-am întrebat dacă nu s-a schimbat nimic în ultimii 30 de ani, dacă atitudinea Ungariei de astăzi are legătură cu istorii mai vechi, dinainte de 1989

După cum bănuiți, ca istoric m-am apucat imediat de cercetat documente și mărturii. Un atentat la viața lui Ceaușescu pus la cale de unguri? Dinainte de 1989. Nu-mi aduceam aminte să mai fi citit așa ceva. Răspunsul generalului Iulian Vlad este fără echivoc: Confirm tot ce ai spus, dragă Aurel! Un proiect sovieto-maghiar

Ca ziarist, am început să sun diferite surse care puteau să mă lămurească. A existat un plan de asasinare a lui Nicolae Ceaușescu pus la cale de către unguri? Mi-am amintit că în urmă cu 2 ani scrisesem ceva legat de planul „Barajul”. Am căutat sursa originală, cartea „1989 - Dintr-o iarnă în alta… România în resorturile secrete ale istoriei”, semnată de generalul SRI Aurel I. Rogojan și am găsit următorul pasaj:

„Operațiunea ultrasecretă codificată Barajul avea ca scop blocarea proiectului sovietoungar amintit. Operațiunea îi viza preventiv și pe unii dintre cei mai activi complotiști ai momentului considerați ca alternativă după atentat împotriva lui Ceaușescu. Documentele operațiunii au fost redactate exclusiv olograf, centrul de greutate al dispozitivului de control și dezamorsare revenind Unității Speciale 0110 - pentru coloana a cincea a KGB-ului, Direcției de Contrainformații Militare pentru generalii și marii comandanți care trebuiau să susțină militar complotiștii și Unități Speciale de Luptă Antiteroriste (USLA) pentru soluția de ultimă instanță a neutralizării și lichidării atentatorilor dacă ar fi trecut la acțiune. Aceasta a făcut necesar ca un dispozitiv de luptă antiteroristă să fie inclus în dispozitivul de protecție fizică apropiată a Președintelui României realizat de către Direcția de Securitate și Gardă”. 

Lichidarea asasinilor profesioniști

Era mai clar, dar tot nu mă lămuream dacă ungurii au încercat să-l asasineze pe Ceaușescu. Una din surse mi-a confirmat această operațiune și mi-a mai dat un element. Imediat după această tentativă de înlăturare a lui Nicolae Ceaușescu, efectivele Direcției a V-a de Securitate și Gardă au fost aproape dublate prin adăugarea unor echipe de intervenție și lichidare a asasinilor profesioniști.

Planul „Barajul” era scris de mână, în exemplar unic, cu tuș negru, pentru a evita multiplicarea lui și era în posesia șefului Departamentului Securității Statului, urmând a fi activat în cazul în care s-ar mai fi inițiat acțiunile unor asasini profesioniști la adresa lui Ceaușescu. Printre persoanele vizate de acest plan se găseau numele lui Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Nicolae Militaru, de fapt nucleul celor care vor prelua puterea în 1989, după răsturnarea lui Ceaușescu. În preambulul Planului Barajul se invocau „date și informații certe” care puteau însemna fie interceptarea unor discuții, o sursă sigură din interior, de la ruși sau unguri, sau semnale de la servicii secrete străine care nu doreau să aibă loc un asemenea eveniment.

FOTO: Ion Iliescu și generalul Nicolae Militaru, doi dintre pionii pe care s-a mizat pentru preluarea puterii după înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu

Semnalul de lichidare a lui Ceaușescu a fost dat de Brejnev

Întrebarea este cine era comanditarul real al acestei operațiuni. Potrivit acelorași surse, în spatele acțiunilor stătea dorința URSS de a-l înlătura pe Ceaușescu. Primul semnal se pare că l-a dat Brejnev în 1978, după un chef zdravăn care încheia o aplicație navală comună a țărilor din Tratatul de la Varșovia. De altfel, acest exercițiu militar a fost ultimul la care România a participat cu trupe.

După acest moment, GRU, serviciul militar de informații a încercat să organizeze un complot al generalilor. Sunt cunoscute cazurile generalilor Nicolae Militaru, Ion Ioniță, Ion Șerb, Marin Pancea, Nicolae Pletos, căpitanul de rangul întâi Radu Nicolae, chiar și Nicolae Doicaru, fostul șef al CIE, deconspirate de Securitate. Lichidarea fizică a lui Ceaușescu a fost luată în calcul în cel puțin unul din aceste comploturi ale militarilor.

„K.G.B.-ul a acționat pe linia disidențelor civile, nu fățiș, ci prin forța sugestiei, a aluziei și exemplelor. Foștii activiști cominterniști erau cei care înclinau spre o asemenea soluție. Apoi au apărut în București agenți de teren ai KGB și GRU pentru studiul traseeleor de deplasarea coloanelor oficiale și identificarea locurilor vulnerabile.

Consecința: ocuparea, de fiecare dată, a locurilor alese pentru lunetiști de către ofițeri/subofițeri de Securitate; instalarea dispozitivelor desfășurate pe trasee la fiecare deplasare de rutină (reședințăsediu- reședință); ocuparea punctelor dominante din care se putea trage în timpul manifestărilor publice.

Au devenit frecvente exprimările de intenții din partea extremiștilor unguri. Din cauza amenițării și a riscurilor, generalul Iulian Vlad și-a asumat răspunderea contramandării unei vizite în Canada, una foarte importantă. „Ca să potențeze amenințarea, extremiștii unguri au împușcat un naționalist român, dintre organizatorii reuniunilor anuale ale românilor din Canada”, mi-a spus generalul Aurel I. Rogojan, dându-mi amănunte inedite.

​

Virgil Măgureanu, președintele Transilvaniei

Nici KGB din URSS-ul condus de Mihail Gorbaciov nu a renunțat la planul de a-l înlătura pe Ceaușescu. Unul din obiective, imediat după înlăturarea dictatorului ar fi fost crearea Republicii Federativă Transilvăneană care urma să înglobeze Ardealul de Nord și Banatul. Potrivit acelorași surse, președintele acesteia urma să fie Virgil Măgureanu!

În aceea perioadă s-au înregistrat mai multe acțiuni de tip diversionist, respectiv spargerea unor depozite de armament, sustragerea unor arme automate și grenade, care constituiau în opinia Securității doar acoperirea pentru acțiunea unor asasini profesioniști.

Cu aceste răspunsuri parțiale, putem spune că am ridicat noi semne de întrebare asupra perioadei dinainte de 1989, documentele de arhivă din Ungaria, Rusia și alte țări socialiste ce vor putea fi studiate peste 20 de ani, urmând să ne dea mai multe amănunte.

Am făcut un apel și către generalul de brigadă SRI (r) Aurel I. Rogojan, rugându-l să-mi confirme lucrurile pe care le aflasem. Poziția acestuia este importantă, fiind înainte de 1989 şeful de cabinet al şefului Departamentului Securităţii Statului, Iulian Vlad. Specialist în contraspionaj, Rogojan şi-a continuat cariera ca general SRI şi profesor la Academia Naţională de Informaţii până în 2006, când a trecut în rezervă, cu gradul de general de brigadă. Iată răspunsul său: „Opera țiunea „Barajul” nu poate fi redusă, ori circumscrisă, exclusiv apărării lui Nicolae Ceaușescu, cât mai cu seamă a României, ca stat național-unitar, a cărui integritate era amenințată, deopotrivă, mai multe entități revizioniste.

Sovieticii estimau că doar înlăturarea și înlocuirea lui Ceaușescu nu va putea contracara antisovietismul românilor, oficializat și consolidat odată cu „Declarația de independență față de Moscova din aprilie 1964”. Pe cale de consecință, au stimulat pretențiile revizioniste ale Budapestei, Belgradului, Sofiei și curentul unionist pentru Moldova lui Ștefan cel Mare, pe undeva apăruseră chiar și niște intenții ale Varșoviei. De ce? Fiindcă doar așa, prin realizarea scopului lui Lenin, de distrugere a statului român și sfârtecarea ființei naționale a românilor, va dispare Insula Latină din Marea Slavă, această barieră etnografică dintre slavii de est și cei central și sud europeni. Ungurii nu constituiau o problemă sub acest aspect. Ei veniseră în Câmpia Panonică din străfundurile Eurasiei și chiar de mai departe, motiv pentru care se înțelegeau și se înțeleg foarte bine cu rușii.

Extremiștii unguri fără Moscova nu întreprindeau nimic. Budapesta subscria la tot ce Moscova intenționa pentru înlăturarea lui Ceaușescu”.

Acestea fiind premisele, potrivit generalului Aurel I. Rogojan, Ungaria a desfășurat în România (n.r. înainte de 1989) o amplă și periculoasă campanie de acțiuni subversive:

- spionaj și război politic sub acoperirea unui așa zis „Birou de Presă pentru Tansilvania”, în realitate o rețea de acțiune clandestină în spatele căreia s-ar fi ridicat așa-numita „Armată pentru Eliberarea Ardealului” (fosta „Divizie Secuiască” și câteva duzini de grupări extremist-teroriste active în perioada interbelică și între anii 1945-1960) ;

- propagandă revizionistă antiromânească prin publicații samizdat dintre care mai cunoscută fiind cea a „Biroului de Presă pentru Transilvania”, respectiv revista „Ellenpontok” (Contrapunct); reamorsarea terorismului - dinamitarea statuii lui Mihai Viteazul din Sfântul Gheorghe, soldată și cu uciderea unui copil. Actul terorist a fost comis de o grupare a organizației paramilitare „Csoveși”, reactivată de Divizia Ardeal a Serviciilor Securității de Stat a Republicii Populare Ungare. Autorii atentatului terorist (Borbely Erno, Buzas Laszlo și Biro Katalin ) au fost condamnați la închisoare (Sentința Tribunalului Militar Teritorial București nr. 47/1983) ;

- crearea și întreținerea aparențelor unei organizații clandestine pentru implementarea reformelor lui Gorbaciov, tipărirea la Budapesta a manifestelor acestei organizații și prinderea în flagrant, în toamna anului 1989, a unui atașat comercial al Ambasadei Ungariei, care a difuzat manifestele în centrul Bucureștiului;

- folosirea Consulatului Ungariei de la Cluj pentru finanțarea și coordonarea acțiunilor extremist-revizioniste, motiv pentru care acesta a fost închis, iar consulul declarat persona no grata;

- implicarea directă a Ambasadei Ungariei la București, prin ministrul consilier, coordonatorul activităților de spionaj, în susținerea neorevizionismului antiromânesc;

- interna ționa lizarea unei așa-zise probleme a Transilvaniei la Organizația Națiunilor Unite.

Ce va fi în 2018?

Nicolae Ceaușescu a dorit ca membrilor reprezentativi, celor cu rol de lideri, în „redeșteptarea spiritului maghiar revanșard” să li se faciliteze plecarea din România. Cu excepția lui Tokes Laszlo, care a declarat că „trebuie să rămân să duc lupta mai departe, aici în România”, ceilalți au plecat. Unii în Ungaria, alții în Elveția, pentru ca ulterior, după anul 1989, să revină și să folosească în același scop funcțiile politice, la București, dar și la Budapesta.

Concluzia? Aceste evenimente și fapte trebuie citite într-un context în care evenimente din 1989 au legătură cu cele din 2017. România a trecut în acești ani prin încercări complicate, dar se pare că lucrurile nu s-au schimbat fundamental. Iar atitudinea Ungariei din anul 2017 nu pare a fi diferită de cea dinainte de 1989, îmbrăcată într-o formă mult mai europeană, dar în fond, păstrând aceeași agresivitate. Rămâne de văzut ce va fi în 2018, existând semnale clare că ungurii duc o campanie de propagandă pentru revizuirea Tratatului de la Trianon.