Lee Kuan Yew, fostul lider singaporez care a murit luna trecută, este cel care a transformat orașul-stat dintr-un biet port într-unul din principalele centre financiare ale lumii. În tot acest proces de schimbare, curățenia și educația au jucat un rol central. În acest context a apărut și interdicția care i-a dus renumele fostului premier – fără gumă de mestectat în Singapore.
Interdicția a fost aplicată începând din 1992 și de atunci totți jurnaliștii străini îl întrebau obsesiv pe fostul lider singaporez de unde i-a venit această idee. El s-a plâns unui scriitor american despre acest lucru.
Interdicția rămâne parte a specificului din Singapore, alături de măsurile dure împotriva aruncatului gunoiului pe străzi, traversatul străii ilegal, scuipatului pe jos, urinatului pe stradă și chiar a scobitului în nas în public. Iar dacă mergi la o toaletă publică ești obligat de legea singaporeză să tragi apa.
Atunci când Singapore și-a câștigat independența în 1965, era o țărișoară cu resurse puține, astfel încât Lee, primul premier al țării, a pus pe hârtie un plan menit să transforme orașul-stat în prima „oază din lumea a treia”. La scurt timp, Singapore urma să devină un etalon în ceea ce privește curățenia din spațiul public și eficiența sistemului de transport în comun.
Se pare că totul a pornit după inaugurarea rețelei de transport feroviar rapid din Singapore, în 1987, un pas uriaș făcut pentru modernizarea orașului aglomerat. Lipitul gumei de mestectat pe ușile vagoanelor, uneori acoperind senzorii de închidere, a dus la perturbarea circulației în metropola din sud-estul Asiei. Costurile au început să crească iar vinovații erau greu de prins. Lee, căruia i se mai propusese să interzică guma de mestecat înainte, a acceptat măsura propusă de consilierii săi fără nicio obiecție.
Magazinele au primit un răgaz pentru a-și elimina stocurile. După ce s-au epuizat, singaporezii treceau granița în Malaezia pentru a-și cumpăra gumă din magazinele de acolo. O formă de contrabandă a început să se dezvolte, dar a fost repede anihilată de guvern. Contrabandiștii prinși erau umiliți în public de autorități astfel încât piața neagră a dispărut repede.
Tom Plate, care a stat de vorbă cu Lee, a explicat în cartea sa dedesupturile acestei decizii de a interzicere a gumei de mestectat în Singapore. „O gumă lipită pe jos era văzută de autorități drept un atac grav la ambiția statului Singapore de a deveni o perfecțiune. Era un dușman al progresului. Pentru ei era simplu: drumul spre Utopia consta în interzicerea gumei de mestecat”, a explicat el.
Într-un alt interviu acordat BBC, în 2000, Lee i-a explicat reporterului că următoarea etapă în dezvoltarea orașului va fi „un noul de creativitate în afaceri”. Reporterul i-a răspuns că și lipitul gumei de mestectat în locuri publice poate denota creativitate. Lee s-a încruntat. „Să lipești gumă de mestectat pe ușile de la metrou, asta nu e creativitate, e răutate. Dacă nu poți gândi pentru că nu mesteci gumă, atunci ia-ți o banană”, a replicat el.
Din 2004, când a fost semnat acordul comercial între SUA și Singapore, farmaciile pot vinde gumă de mestectat în scop terapeutic, numai cu prescripție medicală însă. Interdicția de a scuipa guma pe jos rămâne valabilă și pentru această categorie de oameni. Amenda este de 500 de dolari singaporezi (circa 370 USD).