Alegerile suedeze vor avea loc abia duminică, dar un lucru este deja sigur: va fi nevoie de negocieri îndelungate pentru a forma o coaliţie. Timp de decenii, politica suedeză a urmat o regulă simplă. Social-democraţii câştigau alegerile naţionale şi guvernau cu sprijinul mai mult sau mai puţin afirmat al stângii radicale şi ecologiştilor. Această normă a suferit câteva excepţii când partidele de dreapta au reuşit să se unească pentru a guverna în coaliţie, ca în 2006.

Dar de la apariţia partidului de extrema dreaptă Democraţii din Suedia (SD), intrat în Parlament în 2010, maşinăria s-a dereglat. Blocul de stânga ca şi cel de dreapta au pierdut mandate şi majorităţile au devenit mult mai greu de realizat. În 2018, la ultimul scrutin, social-democraţii l-au câştigat ca de obicei de un secol, dar le-au trebuit mai mult de patru luni să formeze un guvern.

Ruperea cordonului sanitar

Patru ani mai târziu, o mare întrebare agită scena politică: SD va ajunge de astă dată la putere? Sondajele îi plasează pe poziţia a doua cu 20% din intenţiile de vot, mult în urma social-democraţilor (29%), dar în faţa Moderaţilor, principalul partid al dreptei (18%). Orientarea campaniei, focalizată pe violenţele bandelor şi insecuritate, acţionează în favoarea lor. Mai ales, cordonul sanitar s-a rupt. Partidele de dreapta (Moderaţi, Liberali şi Creştin-democraţi), care au refuzat întotdeauna să guverneze cu Democraţii din Suedia sau să conteze pe sprijinul Riksdag, au deschis calea spre o alianţă. Împreună cu extrema dreaptă, sunt deja la egalitate cu stânga. Ultimele sondaje dau 5 - 6 locuri avans pentru blocul de stânga faţă de o uniune dreapta-extrema dreaptă, dar diferenţele sunt volatile şi majoritatea ar putea depinde de o diferenţă de un mandat, ca în 2018.

"Democraţii suedezi au un trecut şi rădăcini tulburi şi trebuie s-o rezolve, dar mă interesează politica. Vreau să rezolv problemele mari", a afirmat Ulf Kristersson, liderul Moderaţilor, care vrea să conteze pe sprijinul SD în Parlament dacă ajunge în postul de prim-ministru. Aderenţii partidului de dreapta merg chiar mai departe. 64% dintre alegătorii conservatori şi 78% dintre creştin-democraţi sunt favorabili intrării extremei drepte în guvern.

Colaborare deja în acţiune

Oficial, Moderaţii nu intenţionează să meargă până acolo, mulţumindu-se să ceară un sprijin fără participarea SD. Planurile lor ar putea fi totuşi contrazise de alegători. Dacă partidul de extrema dreaptă iese al doilea la urne, va fi greu să fie exclus de la guvernare, bazându-se în acelaşi timp pe voturile sale. Prudent, Jimmie Akesson, liderul SD din 2005, cere un acord scris pentru a stabili influenţa formaţiunii sale asupra unei viitoare politici guvernamentale. De fapt, ideile extremei drepte au influenţat deja programele dreptei clasice. Moderaţii vor de acum să restrângă dreptul de azil până la limitele permise de legislaţia europeană şi să reducă azilul în Suedia la nivelul "danez sau norvegian", două ţări care aplică o politică foarte dură. Liberalii intenţionează să modifice programul de imigrare pentru a introduce teste de limbă suedeză pentru copii de la vârsta de 2 ani. De doi ani, colaborarea între dreapta şi extrema dreaptă s-a schiţat deja. În noiembrie trecut, ei au prezentat şi votat un buget comun, care a împins-o la demisie pe prim-ministrul Magdalena Andersson la mai puţin de 24 de ore după învestirea sa. Cu cinci luni mai devreme, tot SD a depus moţiunea de cenzură, susţinută de dreapta şi de extrema stângă, care a dus la căderea guvernului social-democrat al lui Stefan Löfven. La scară locală, trei oraşe din sudul ţării, Sölversborg, Bromölla şi Staffanstorp, guvernate în comun de dreapta şi extrema dreaptă, au jucat rolul de laboratoare.

Rădăcini neonaziste

Această apropiere a fost posibilă datorită strategiei de normalizare a Democraţilor din Suedia, care şi-au calmat discursul şi au pus accentul pe chestiunile economice. "Contrar altor partide populiste de dreapta din Europa, această formaţiune are rădăcini explicit neonaziste. În anii '90, studenţii care se alăturau partidului şi care sunt astăzi cadrele sale, continuau să organizeze parade şi să poarte uniforme [fasciste]", explică Dominic Hinde, de la universitatea din Glasgow, într-un podcast pentru "The New Statesman". Nesurprinzător, programul lor se focalizează pe imigraţie. El detaliază în 30 de măsuri cum să facă din Suedia ţara cea mai fermă din Europa faţă de migranţi. Se găseşte acolo o reducere draconică a reîntregirii familiei, trimiterea solicitanţilor de azil spre ţări terţe, o reducere a ajutoarelor sociale pentru migranţi şi o măsură care ar putea împiedica persoanele LGBT+ să ceară azil pe motivul orientării lor sexuale. Cât despre persoanele deja stabilite în Suedia, dacă vor comite o faptă penală şi-ar putea pierde naturalizarea. Măsuri pe care partidele de dreapta vor fi obligate să le înghită dacă vor să se sprijine pe Democraţii din Suedia.

sursa: RADOR