Codex Aureus aflat la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia a fost inclusă pe o listă a UNESCO, care va fi păstrată pentru eternitate. Istoria acestui manuscris este una aparte, cartea inițială fiind dezmembrată în mai multe bucăți, una dintre ele fiind la Vatican, iar o alta la Alba Iulia.

Valoarea cărții de la Alba Iulia, care are o vechime de peste 1.200 de ani, este inestimabilă. Specialiștii susțin că prețul nu poate fi calculat, deoarece ar fi așa de mare, încât foarte puțini oameni de pe planetă și l-ar putea permite.

UNESCO a decis ca zece manuscrise vechi și foarte vechi să fie incluse pe lista ”Memoria lumii”. Printre aceste titluri este și Codex Aureus, aflat la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, scris cu litere de aur.

”Prețioasele manuscrise iluminate au o vechime de aproximativ 1200 de ani. Ele sunt depozitate în toată Europa: la Paris, Londra, Viena, Alba Iulia, Vatican - și la Trier. Din 2004, ”Codex Egberti” face parte, de asemenea, din ”Memoria lumii” din Trier. Scopul acestui registru internațional este de a conserva, a face accesibile și a atrage atenția asupra importanței documentelor documentare. Cu Evangheliarul Ada de la Trier ca lucrare principală, zece manuscrise din școala de la curtea împăratului Carol cel Mare au fost recunoscute în Registrul  Memoria Lumii”, a anunțat o agenție spaniolă de știri, care citează UNESCO.

Biblioteca din Alba Iulia a anunțat că manuscrisul vechi de 1.200 de ani, pe care îl deține este cel mai imnportant din România.

”Suntem foarte bucuroși să vă spunem că astăzi, 18 mai, cel mai cunoscut și important manuscris medieval aflat în România, în prezent la filiala noastră din Alba Iulia, Biblioteca Batthyaneum, a fost înscris pe lista UNESCO și face astfel parte din fondul „Memoria lumii”, a se arată într-o postare pe o rețea de socializare.

Un Codex Aureus este la Alba Iulia

În Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia, este păstrat un exemplar din Codex Aureus, care este cunoscut și sub numele de Evangheliarul de la Lorsch, după numele mănăstirii Lorsch situată în Germania, în apropierea graniței cu Belgia.

Cartea a fost scrisă la anul 806, din ordinul împăratului Carol cel Mare, cu cerneală din aur, și conține 476 de pagini, cu Evangheliile lui Matei și Marcu, din Noul Testament.

Exemplarul original, scris la anul 806 a fost rupt în patru bucăți, care se află în trei biblioteci distincte, la Vatican, la Alba Iulia și la Viena.

”S-a crezut multă vreme că în timpul războiului de 30 de ani, prin 1620, armatele generalului Tilly care au devastat Heidelbergul, au furat manuscrisul, rupt în două cu această ocazie. Cercetările au dovedit că lucrurile stau altfel și că divizarea Codexului a avut loc mult mai devreme, pe la 1472, cu bună știință, legâdu-se separat încă de atunci două volume, iar cele două coperți au devenit prima copertă pentru fiecare volum. Se știe sigur că la începutul sec. al XVIl-lea ambele părți se aflau la Roma, dar numai una în Biblioteca Vaticanului. Cealaltă parte a ajuns, nu se știe prin ce împrejurări, în posesia lui Migazzi, cardinalul Vienei, care a vândut-o, în 1785, episcopului de Alba lulia, Ignațiu Batthyány. Acesta a integrat rarul manuscris, împreună cu altele de mare valoare, în biblioteca sa din Alba lulia”, scria profesorul doctor Gheorghe Anghel, despre această carte rară.