Filosoful australian Peter Singer, profesor de bioetică la Universtitatea Princeton și un susținător al „avortului post-natal”, al „experimentelor științifice pe bebeluși” și al „relațiilor dintre specii” va conferenția la Universitatea București și va primi titlul de Doctor Honoris Causa.

Peter Singer va susține pe 20 mai, ora 16, în Amfiteatrul Titu Maiorescu, o conferință cu titlul: „The Most Good You Can Do With Applied Ethics”. Filosoful australian vine în România la invitația Centrului de Cercetare în Etică Aplicată din cadrul Facultății de Filosofie a Universității București.

Potrivit minutei ședinței Senatului Universității din București (punctul 23) din 17 decembrie 2014, Peter Singer va primi titlul de Doctor Honoris Causa al instituției de învățământ bucureștene. Surse online informează că ceremonia va avea loc a doua zi, pe 21 mai.

Iată mai jos câteva mostre din gândirea lui Peter Singer, citate de site-ul „Știri pentru viață”:

Mai întâi un extras din „Tools for Research” în „Writings on an Ethical Life” - Harper Collins, London, 2000, care „argumentează” experimentele științifice pe bebeluși:

„Dacă savanții nu ar fi pregătiți să experimenteze pe nou-născuți umani, atunci disponibilitatea lor de a utiliza animale non-umane dezvăluie o formă nejustificată de discriminare pe bază de specie, din moment ce maimuțele, măgarii, câinii, pisicile, șoarecii și alte animale adulte sunt mai conștiente de ceea ce li se întâmplă, mai capabile de auto-gestionare, și, după câte ne putem da seama, sunt cel puțin la fel de sensibile la durere ca și nou-născuții umani.”

În „Sanctity of Life or Quality of Life?”, din revista Paediatrics, 1983, Peter Singer susține că viața unui om nu este sacrosanctă:

„Odată ce dăm la o parte hocus-pocusul religios care înconjoară termenul de ‘uman’, putem continua să-i vedem pe membrii speciei noastre ca fiind înzestrați cu raționalitate, conștiință de sine, capacitate de comunicare și așa mai departe într-o măsură mai mare decât pe cei ai oricărei alte specii, dar nu vom mai privi ca sacrosanctă viața fiecărui membru al speciei noastre, indiferent de capacitatea sa de viață inteligentă sau chiar conștientă.”

Singer face și pasul următor (în „Rethinking Life and Death: The Collapse or Our Traditional Ethics”): dacă viața omului nu este sacrosanctă, nu este greșit să ucizi:

„...Ar trebui să admitem faptul că, dacă o ființă este umană și vie, nu înseamnă de la sine că este greșit să-i luăm viața.”

Bebelușii nu sunt persoane, continuă Singer pe aceeași linie, în „Practical Ethics”, Cambridge University Press, 1979:

„Copiii umani nu au conștiință de sine și nu sunt capabilis să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane.”

Drept urmare, bebelușii nu ar merita îngrijiri speciale din partea societății, afirma Singer la Aaron Klein Investigative Radio, pe 19 aprilie 2015, citat de wnd.com:

„Știți ceva, eu nuvreau să plătesc mai mult pentru asigurarea de sănătate doar pentru a oferi niște tratamente scumpe unor bebeluși care oricum experimentează o calitate a vieții de nota zero.”

În revista Nerve, în 2001, în articolul „Heavy Petting”, Peter Singer justifica zoofilia:

„Unul câte unul, tabuurile au căzut (...) Dacă unele religii încă mai învață că masturbarea înseamnă ‘abuz de sine’, aceasta dovedește că sunt desprinse de realitate. Sodomia? Face parte din bucuria sexului, recomandată cuplurilor în căutare de varietate erotică (...) Dar nu toate tabuurile au căzut (...) Sexul cu animale continuă clar să rămână un tabu (...) Suntem primate mari. Aceasta nu face ca bariera sexuală între specii să fie normală, nici naturală, orice ar însemna aceste două cuvinte decare se face prea mult uz, ci înseamnă că nu mai este o ofensă adusă statutului și demnității noastre ca ființe umane.”

Prezența lui Peter Singer la Universitatea București și onorarea lui cu cel mai înalt titlu universitar nu este întâmplătoare: anul trecut, de un tratament similar s-a bucurat filosoful de origine română Julian Săvulescu, discipolul lui Singer, care i-a fost conducător al tezei de doctorat. Subiectul acesteia: „Motivele bune pentru a muri”, o pledoarie pentru eutanasie.

Pe linia mentorului său, Julian Săvulescu este promotorul unei eugenii agresive, de cea mai pură spiță nazistă, care susține obligația părinților de a-și testa și selecta genetic copiii, pentru a-i lăsa să crească numai pe cei mai inteligenți și puternici.