Cât de mult se poate întinde ISIS? Până în pragul Europei, susține fără ezitare Jean-Michel Quatrepoint, jurnalist, vice-președintele Comitetului Orwell, și care, în ultima sa lucrare, „Șocul imperiilor. Statele Unite, China, Germania: cine va domina economia lumii?”, face o analiză a evoluțiilor globale recente. Un interviu Le Figaro.
Pe 21 mai, orașul antic Palmira din Siria cădea în mâinile Statului Islamic. Reprezintă aceasta o cotitură geopolitică? Este Bașar Al-Assad amenințat?
Bașar Al-Assad încearcă să organizeze o zonă de apărare în reduta alavită (aripă a șiismului - n.r.) de pe litoral. Însă ISIS avansează inexorabil. În interiorul regimului Al-Assad, este începutul unei debandade gen „scapă cine poate”. Demnitarii încep să-și spună că este mai bine să plece prea devreme decât prea târziu. Rușii încep să-și evacueze personalul. Nu este un semn bun.
Slăbirea regimului nu-i întărește pe opozanții ziși democrați, care nu reprezintă o forță importantă. Singura forță care contează în regiune este ISIS.
Când au loc mișcări revoluționare, întotdeauna primii care profită sunt extremiștii: teroarea iacobină contra moderaților girondini, bolșevicii contra menșevicilor. Astăzi, nu putem exclude că în săptămânile sau lunile următoare, ISIS va deține controlul total asupra Siriei.
Astfel, Statul Islamic va avea un teritoriu care se va întinde în toată Siria și în jumătate de Irak. Libanul, un mozaic atât de fragil, va fi și el dstabilizat. În fine, Israelul se joacă cu focul, sprijinind căderea lui Bașar Al-Assad, după ce a sprijinit-o pe cea a lui Saddam Hussein. Occidentalii îl vor regreta pe Bașar Al-Assad, așa cum îi regretă acum pe Saddam Hussein și pe Gaddafi.
Privirile europenilor sunt încă întoarse spre Rusia, în vreme ce adevărata amenințare se află de cealaltă parte a Mediteranei: ISIS. Trebuie înțeles o dată pentru totdeauna că Statul Islamic este mesanic și și-a propus drept scop să ne islamizeze. Aceasta este marea diferență între șiism și sunnism. Șiiții nu sunt mesianici, în afara sferei musulmane. Iranul nu are dorința de a cuceri. Dimpotrivă, adevărata ambiție a sunniților fundamentaliști este să ajungă cât mai departe.
Maghrebul ar putea fi și el afectat?
Tunisia este un butoi cu pulbere. În Algeria, gerontocrația aflată la putere se află la sfârșit de carieră, în ciuda amintirii războiului civil care face ca majoritatea populației să rămână ostilă islamiștilor. Însă, în profunzime, islamismul radical câștigă teren peste tot. În curând, toate frontierele regiunii ar putea exploda pentru a face loc unui super Stat Islamic la porțile Europei.
În tot acest timp, noi vom dezbate dacă a fi islamofob înseamnă a fi fascist. Nu asta e problema. În interiorul Islamului există o facțiune care recrutează masiv și care este hotărâtă să-și impună propria viziune în lumea întreagă. Fascismul de astăzi este jihadismul. Și este la ușa noastră. Comunitatea musulmană trebuie să fie conștientă și să-și asume responsabilitățile. Ea se află, păstrând proporțiile, în aceeași situație cu germanii în ajunul venirii la putere a lui Hitler.