EVZ continuă serialul „oamenilor cu moto la cap”, iar de această este timpul să-i cunoaștem povestea lui Silviu Florea (42 de ani), un fost corporatist a cărui haiducie în America de Sud a devenit o adevărată comoară pentru suflet, dar și o sursă de inspirație pentru mulți dintre cei cu spiritul „Adventure”.
Silviu Florea a prins rapid virusul călătoriilor, iar prima sa mare aventură a fost drumeția în jurul lumii cu rucsacul în spate. Pentru el, acest lucru nu a fost decât o primă etapă din ce avea să facă mai departe. Apoi, Silviu a încălecat șaua motocicletei sale și a mers până în sudul Iordaniei, la granița cu Arabia Saudită. După opt ani în care a lucrat în domeniul bancar, Silviu și-a pierdut locul de muncă și a zis „s-o facă lată”. „Am zis să nu mai visez la acea poză de pe desktop, cu celebrul peisaj redat de Windows, cu palmier, cu apa albastră... Ca și corporatist, după zece ore de muncă, se imprimă peisajul acesta în minte și îți zici că odată o s-o faci”, începe el povestirea călătoriei în America de Sud.
Astfel, el a luat startul către acest continent în 2013. „Pentru mine, dorul de ducă a fost mereu, dar frica m-a ținut în loc. Însă, fiind șomer, am zis să plec, totuși. Nu a fost nimic premedidat, m-am gândit abia cu o lună și jumătate înainte de a pleca. Nu am avut niciun fel de pregătire pentru această excursie. Am zis să fac ceva ce numai în vise pot să fac. Situația era perfectă. Nu aveam job, dar aveam niște bani”. S-a hotărât să se aventureze din nou pe o motocicletă și a ales America de Sud, un tărâm străin pentru el la acea vreme. Astfel, pentru că America de Sud era cumva la capătul Pământului și a zis că acolo trebuie să meargă, fără niciun fel de pregătire.
„El Conquistador”, un prieten de nădejde
Silviu ne-a mărturisit că a plecat în această călătorie fără să aibă habar despre cum se schimbă o roată la motocicletă, în cazul unei pene sau orice altceva. „Am plecat foarte motivat. De frică, cumva, mi-am luat și prietena. Am zis că vom merge vreme de o lună, maximum două. Ea, la rându-i, lucra în corporație”. Porniți la drum, cei doi au zburat către Argentina, iar după două săptămâni de stat în „Țara Tangoului”, au ajuns în sudul Braziliei, pentru ca Silviu să cumpere motocicleta. Din motive financiare, a decis să nu transporte motocicleta sa pe continent, dat fiind faptul că și-a propus târziu să plece, iar costurile pentru transportul vehicului din România către America de Sud erau foarte mari.
După mai multe discuții pe un forum cu „un tip” a găsit motocicleta potrivită, o Yamaha Tenere XT 660 Z, din 2004, la mâna a doua, pe care a numit-o „El Conquistador”. Odată cumpărată, motocicleta a susținut doi înși și 68 de kilograme de bagaje. Călătoria a început în noiembrie, iar ruta finală a fost în această ordine: sudul Braziliei - vestul Argentinei – ruta 40 (Quarenta / sudul Argentinei) - Strâmtoarea Magellan - Țara de Foc – Ushuaia, dar cu doar trei zile înainte de a ajunge la Ushuaia (Argentina) prietena lui Silviu a trebuit să revină în România. Drumul lui Silviu a continuat, apoi, de unul singur, spre nord, prin Chile, Bolivia, Peru și Columbia.
America de Sud este un continent deosebit, unde întâlnești tot felul de peisaje, tot felul de fenomene meteorologice. Ei bine, Silviu Florea „a făcut cunoștință” cu toate acestea.
„Singurul meu criteriu a fost acela de a nu mă prinde iarna la Ushuaia, în rest, cum a dat Domnul. E dificil să calculezi în așa fel în cât să prinzi sezonul uscat, umed... Poți să mergi în orice sezon, dar odată ajuns în Peru și Bolivia încep altitudinile mari. Am stat două-trei luni la peste 4.000 de metri altitudine, zilnic! Acolo, vremea e extrem de schimbătoare, ninge, plouă...”, ne-a zis călătorul.
Călător în mijlocul unei revolte
Silviu a bifat și deșertul de sare Uyuni, din Bolivia, unde cu greu și-a stăpânit emoțiile. „Este uimitor acest deșert. Acolo este locul în care am plâns. Ești în altă dimensiune”, a recunoscut românul. Localnicii pe care i-a cunoscut în aventura sa au fost foarte primitori cu el, nesperat de prietenoși. Dar, după lăsarea întunericului, siguranța turiștilor pe străzi se diminua considerabil. „Cum se însera, nu erai în siguranță, ca turist. Lumea se închidea în case. În rest, ziua, nu ai probleme”.
Episodul „Bolivia” l-a marcat pe fostul corporatist, stat în care a intrat în mijlocul revoltei minerilor și a agricultorilor, o acțiune deja obișnuită în acest loc, de 1 mai. „S-au revoltat minerii și agricultorii ca-n fiecare an, în Bolivia. Au blocat capitala La Paz vreme de 11 zile, iar eu am stat pe loc vreo 3-4 zile, după care am plecat sperând că voi putea trece de barajul lor. Erau cam 2-3 kilometri de pietre puse pe carosabil plus încă 17 kilometri de mașini blocate. A fost o experiență cutremurătoare, pentru că am dat și bani să pot trece de acele baraje. Cineva m-a sfătuit să le zic protestatarilor violenți că lucrez pentru Raliul Dakar, deoarece marele eveniment se mutase recent în America de Sud, iar cei de acolo îndrăgesc competiția. Am fost sfătuit să le zic că explorez noi teritorii pentru a le include în Raliul Dakar. Unii mă aplaudau, alții puneau mâna pe mine, mai fugeau și după mine, iar eu acceleram foarte puțin ca să nu le dau de înțeles că fug de ei, dar era vorba și despre siguranța mea. A fost la limită. Unii chiar voiau să mă lovească. Revolta are loc de Ziua Internațională a Muncii, atât. În fiecare an. Este modul lor de a obliga Guvernul de-ale mări salariile”, spune Silviu.
După ce a trecut cu bine de episoadele din Bolivia, românul a străbătut Peru și Ecuador, iar „finish”-ul aventurii sale a fost în Columbia. Aici, lucrurile s-au schimbat puțin pentru el. A renunțat la motocicleta cumpărată din Brazilia, pe care a vândut-o de frică! Era o motocicletă japoneză, de capacitate cilindrică mare, ceea ce ride-rul putea fi considerat o țintă mobilă de hoți. „Am avut noroc că cineva de la reprezentanța Yamaha s-a îndrăgostit pe loc de <<El Conquistador>> și am vândut motocicleta. În Columbia te pot împușca pe loc pentru astfel de lucruri. Așa că, mi-am luat o altă motocicletă în prima localitate după vamă. Una cu care se livrează pizza acolo, cu care nu atragi atenția. A fost un Suzuki GN 125H, pe care l-am botezat <<Ukulele>>, cu care am străbătut întreaga țară”, ne-a spus Silviu Florea.
A venit și ziua în care Silviu Florea și-a încheiat aventura pe două roți din America de Sud. Bilanțul este următorul: 9 luni, 32.000 km, 17.000 de euro (valoarea totală a costurilor) și un suflet împlinit.
Întreaga călătorie a lui Silviu Florea din America de Sud poate fi descoperită în volum său – „Care este povestea ta?” -, de circa 500 de pagini fabuloase, carte publicată de Editura Spandugino.
Proiectul „Suflet cu 2 roți”
După această aventură, Silviu Florea nu a mai fost tentat să redevină corporatist și a ales să devină „coach” pentru viitorii călători cu 2 roți din România. Astfel, a decis să înființeze ONG-ul „Suflet cu 2 roți”.
„Ideea este în felul umrător. Toate aceste experiențe se duc în suflet, te îmogățesc. Atunci am înțeles că aceste clătorii te dezvoltă pe plan personal. Mi-am dat seama că acest călătorit te dezvoltă personal. Ca urmare, am făcut această asociație, prin care, cu ajutor unor mentori români care au făcut lumea asta la roată, precum John Florea, eu, Theo Pană, MotorcyclingTO, Bogdan și Igi, îi sprijim pe cei care au un vis de a călători undeva. Pentru că știm că acest lucru îl va schimba în bine. Noi punem accent pe dezvoltare personală. Un astfel de sprijin îți dă aripi, te ajută să treci peste anumite frici, peste frica de necunoscut, frica de a pleca”, a conchis Silviu Florea. (FOTO: Silviu Florea)