Vineri, 26 iunie, aproape de miezul nopții, un inconștient a băgat spaima într-un întreg cartier din Sectorul 1. A făcut prăpăd lovind mașini și pomi, era să lovească doi adolescenți pe trecerea de pietoni și niște lucrători de la Romprest, apoi a încercat intenționat să lovească cinci oameni. Până când nu a sunat un jurnalist, poliția nu și-a dat cu apă pe ochi. Relatarea acestui caz arată cât de găunos este acest sistem de „Siguranță și încredere” din cauza unor bugetari adormiți în cizme.
Sunt jurnalist de vreo 17 ani și am văzut multe. Meseria aceasta e una în care și hazardul joacă un rol important și cumva trebuie să te nimerești în anumite locuri, în momente cheie. Acum avem o exclusivitate. Exclusiv evz.ro.
Vineri, aproape de miezul nopții, am ieșit în calea unui șofer care a intrat cu mașina în scuarul din fața Primăriei Sector 1 de pe Bulevardul Banu Manta, unde s-a izbit de un pomișor (foto). Apoi a forjat-o pe contrasens, lovind mașini și aproape spulberând doi adolescenți pe care i-am găsit, în secundele ce au urmat, împietriți de spaimă pe trotuar. Mai mulți lucrători de la Romprest, care au fost martori, încercau să-i liniștească cu vorba bună. „Bine că n-ați pățit nimic, maică! Ați avut zile de la Dumnezeu, maica...”.
În context, țineam de mâini doi copii mici. Am parcurs vreo 20 de metri, cât să-i duc departe de locul accidentului și am pus mâna pe telefon să sun la 112 și să le semnalez incidentul. N-am apucat să sun.
Țipete. Mai mulți bărbați zbierau către o parcare din înfundătura unui bloc: „Oprește-te! Omori oameni!”. Dementul care a luat scuarul din fața Primăriei și mai multe mașini din împrejurimi, se refugiase într-o parcare din înfundătura unui bloc de pe strada Pictor Henția. A lovit și acolo niște mașini și locatarii au ieșit să vadă ce se întâmplă. A urcat la volan și a încercat să îi calce pe cei cinci și a fugit cu motorul huruind. Mașina era bușită peste tot, dar acest descreierat despre care martorii au suspiciunea că se afla sub influența unor substanțe ilegale, a călcat accelerația la maxim pe niște străduțe unde abia ai loc să te strecori. Am vârât copiii într-o scară de bloc, atât de scăpată de sub control a fost situația.
Un puhoi de oameni s-a strâns în strada. Au apelat 112, încă de la incidentul din fața Primăriei. Sunt deja 20 de minute irosite.
Alo! 112 ne scuzați că v-am deranjat!
Am format și eu numărul 112 și din start am spus că sunt jurnalist, în speranța că voi fi luată mai „în serios”. Individul a vrut să intre țintit în oameni, cu pedala călcată la maxim, deci nu era timp să sun la purtători de cuvânt din Poliție, să rog să se intervină.
„Doamnă, vă rog, e un real pericol! Trimiteți echipaje de intervenție”, am zis în telefon. Doamna mi-a făcut imediat legătura cu Poliția. Mi-a răspuns o doamnă, cu un deranj mai mult decât evident în glas. „Da, Poliția, spuneți! Ce s-a întâmplat?”. Și încep să-i spun din nou, cu dementul, cu oamenii... Și ce credeți că-mi spune ea?
„Doamnă, de ce țipați la mine? Nu mai țipați la mine!”, îmi bate obrazul, ȚIPÂND!
Ca jurnalist, ai antrenament la dat replică, însă dispecerul de la Poliție a reușit să mă bage într-o pauză de gândire timp de o secundă. <<Chiar așa. De ce țip eu la ea? De ce nu pot să relatez calm, cu intonație blajină, ceea ce am văzut în urmă cu câteva momente? DE CE ȚIN EU LINIA OCUPATĂ?!>>, la asta m-am gândit în acea secundă. Și m-am înfuriat.
„Doamnă, eu vă spun că e un dement pe străzi și dumneavoastră îmi reproșați că țip? Asta contează acum?”, îi spun eu, deși nu țipam, vorbeam mai răstit, nici nu mi-am dat seama că mă luase valul adrenalinei.
A repetat să nu mai țip la ea, mi-a urat un călduros „La revedere!” și a închis telefonul. Nu m-a întrebat cine sunt, unde să vină... Pa, la revedere!
A trecut 30 de minute de la primul incident, în fața Primăriei.
Iau copiii și, ușor și atent, mergem pe lângă zidurile caselor, ca să nu ne trezim din nou cu dementul prin preajmă. Micuții plângeau și era și jale în inima mea. Ani de zile am înghițit explicațiile uniformei care scuzau incompetența. „N-avem dotări, n-avem salarii, n-avem sporuri, n-avem oameni, n-avem mașini, n-avem-n-avem!”. Și-și plângeau lacrimile pe penițele noastre, a jurnaliștilor, să ajungă mesajul sus, să se ia măsuri.
Mesajul a ajuns, măsuri s-au luat, unde e progresul?
În fine, pe drum le-am spus copiilor „o poveste-gogonată” în care vine Poliția, îl prinde pe dement și îl arestează.
Am găsit mașina abandonată, am deranjat și Poliția Rutieră
Am pus copiii la culcare, timp în care încă se mai auzea huruitul acelei mașini pe străduțe. Mi-am luat legitimația și am ieșit în cartier. Evident, să văd dacă a venit Poliția. Nu a venit. În schimb am găsit mașina, abandonată. Sub pedala de accelerație erau un box, pe jos - mucuri de țigară, mizerie. Pe bancheta din spate avea un scaun de bebeluș și un port bebe. O imagine sinistră.
Mai mulți locuitori din acest cartier au ieșit să-și mute mașinile. Alții au ieșit să-l caute pe cel care a provocat dezastrul și care era însoțit, se pare, de încă un individ.
Un vecin sună la Poliția Rutieră să anunțe că mașina este abandonată, să indice locul, să se cerceteze dacă este furată... Omul era chiar mândru de el că avea să ajute organele cu o informație importantă. Vă redau dialogul:
Cetățean: -Am găsit mașina, este abandonată pe strada Scărlătescu!
Poliția Rutieră: - Așa, și noi ce să facem?
Decât să le sugereze el ce să facă, cetățeanul a închis.
A trecut mai bine de o oră. La mașină nu a ajuns niciun polițist. În cartier, liniște. Un echipaj de la Secția 4 trece pe la locul accidentului din fața Primăriei, se uită, schimbă două vorbe cu niște oameni speriați, se plâng că „a intervenit cineva de la presă” și își văd de drum. Vă dați seama ce deranj?
În final, un vecin spune „Eu mai bag o fisă!”. Și sună la Poliția Locală Sector 1.
Oamenii cu mașini lovite au avut noroc cu Poliția Locală
Spre surprinderea multora, sunt singurii care au venit. Doi agenți. Nu păreau treziți din somn, nu păreau că sunt sensibili și că dacă ridici puțin tonul li se prăbușesc sentimentele pe jos, nu păreau că trebuie să le spună cetățeanul ce au de făcut. Ba chiar au identificat proprietarul mașinii și au promis că vor lăsa ei bilețele pe toate autoturismele avariate, încât oamenii să nu-și repare mașinile cu bani din buzunarul lor. Asta doar dacă Poliția națională îl va prinde, bineînțeles, și dacă îl va duce la analize toxicologice în timp util.
Din vorbă în vorbă, comunitatea din zona Banu Manta a aflat că cel de la volan e un tânăr de doar 24 de ani, care locuiește în zona Parcului Kiseleff, la „Șosea”, adică.
Practic, din vecin în vecin s-a rezolvat povestea urâtă, măcar la nivel de informații. Le-am furnizat Poliției Locale, deși ei nu au cine știe ce atribuții. Pe linie penală, deloc. Dar, la final, Poliția Locală a fost singura care a răspuns la apel.
Ca jurnalist, n-o fi asta cea mai senzațională întâmplare pe care am relatat-o. Dar ca om, siguranța și încrederea... Le-ați văzut pe undeva? Au ajuns oamenii să-și facă dreptate cu mâna lor? Dacă dementul ar fi omorât un om, ce motiv invoca Poliția pentru absența ei atât de pe străzi, pentru prevenție, cât și de la apel? Câte vieți ar fi putut fi salvate dacă timpul de reacție ar fi fost mai bun? La această ultimă întrebare avem deja un răspuns, gândindu-ne, din nou, la cazul Caracal: cel puțin una.
Nu ne rămâne decât să așteptăm un comunicat de la Poliția Capitalei în care să ne spună că au identificat și prins șoferul. Datele le iau de la Poliția Locală Sector 1.