Cand naibii am ajuns de la Moromete la Celentano? Scrie pe blogul său scriitorul Silviu Iliuță.
"Aceste randuri nu se refera la Adrian Vancica, un actor pe care il consider excelent, ci la personajul sau. Pentru ca poezia lui Celentano a ajuns oda nationala…
Moromete era hatru, muncitor si nu a fost niciodata sclavul banilor. Celentano este beat tot timpul, sprijina un stalp si spera in fiecare episod sa se imbogateasca castigand la Loto sau dand un tun.
Moromete citeste ziarul. Le citeste satenilor, ii informeaza, le spune ca vor veni comunistii la putere. Mai mult, le spune ca o sa ramana implicat si dupa ce se va intampla asta. Le explica ce e de inteles celor care nu au carte. Celentano plange. Ca ne-au plecat parintii, ca politicienii sunt hoti. Jeleste si este in pragul comei alcoolice. Uneori nu se intelege nici el pe sine.
Moromete munceste si indeamna oamenii la munca! “Paraschive, tu unde esti, ma? Nu vezi ca furca ai sta acolo langa gard de cinci saptamani? Ia-o de acolo si bag-o in sopron! Ar putea sa stea acolo pan-o rugini, pana te-ai intepa in ea si tot n-ai s-o ridici!…” Celentano se jeleste ca Nationala de Fotbal ia bataie de la Albania. Inca un motiv sa mai dam o dusca pe gat!".
Moromete este personaj inteligent, diferit, subtil, curat, foarte comunicativ. Celentano impinge o butelie la marginea drumului, are mereu pantalonii rupti in fund si murdari. Si este mereu la vanatoare de doi lei pentru o dusca de rachiu ieftin.
Celentano se vaita ca ne pleaca oamenii la munca prin Italia si spania. Dar si copiii lui Moromete au plecat. Numai ca el nu boceste gandindu-se la asta, ci foloseste IRONIA: ” Baietii mei, Scamosule, sunt bolnavi..Sa fuga de acasa! De ce asta? Nu i-am lasat eu sa faca ce vor? Absoluta, absoluta libertate le-am lasat! Parca daca veneau si-mi spuneau: “Ma, noi vrem sa fugim de acasa”, crezi ca i-as fi impiedicat eu de, Scamosule!? “De ce sa fugiti fratioare? le-as fi spus. Incet nu puteti sa mergeti?”
Si comparatiile ar putea continua. In concluzie: chiar nu inteleg cand naibii am ajuns de la Moromete, un taran istet, hatru si harnic, la Celentano, betivul contemplativ al satului. Care, chiar daca are umor si inteligenta, umbla murdar, este puturos, asteapta mereu sa vina cineva de sus si sa ii salveze viata si voteaza pe o sticla de ulei. Vreau sa traiesc din nou in tara lui Moromete, nu a lui Celentano! Vreau sa fiu mandru ca sunt roman, sa muncesc, nu sa astept pomana, sa nu mai dau spaga, sa ma respect pe mine si pe ceilalti, sa nu jelesc beat toata ziua.
Recomandările noastre
