Lideră a opoziției din Ucraina, Timoșenko, femeia cu un destin stupefiant, și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale din 2019.

Comerț cu gaze naturale, contracte cu Rusia, revoluție, corupție, greva foamei, alegeri falsificate, închisoare. Iată în rezumat destinul Iulie Timoșenko, o saga tipică Europei de Est, din care s-ar putea scoate 1000 de idei de scenarii pentru un nou film cu James Bond, scrie Le Figaro.

Ultima turnură a acestei vieți trepidante a avut loc marți, 19 iunie, când blonda cu coadă împletită și-a anunțat candidatura la alegerile prezidențiale programate pentru luna martie a anului 2019.

Se spune despre Timoșenko că este carismatică, populistă, coruptă, bătăioasă, ambițioasă și cu o mie de fețe. Un „Putin cu fustă”.

S-a născut în 1960 în estul Ucrainei. Se căsătorește cu fiul unui membru al nomenklaturii comuniste și începe prin a-și deschide un video-club.

Avere va face însă după căderea URSS în industria rusă a gazului, al cărui monopol pentru importurile în Ucraina le deține. De aceea, i se mai spune și „Prințesa Gazului”; este numită ministru al Energiei în 1999. Câteva săptămâni mai târziu, intra pentru prima dată la închisoare, fiind acuzată de importuri frauduloase.

Primul său tur de forță politic îl reușește în Maidanul din Kiev, în 2004, când devine o adevărată imagine a Revoluției Portocalii. Zile și nopți în șir, duce o campanie asiduă în favoarea candidatului pro-european Iușcenko, ea care a făcut atât de multe afaceri cu rușii.

Altădată negru, părul său este acum vopsit blond împletit în coadă răsucită ca o cunună. Pare o învățătoare dintr-un sat ucrainean.

Nu miră pe nimeni că Iușcenko o numește prim-ministru. Dar în Ucraina alianțele politice nu durează mult: carismatica politiciană este demisă câteva luni mai târziu.

Revine în 2007, când câștigă alegerile legislative. Rezolvă diferendele cu regimul de la Moscova, semnând cu Putin mai multe contracte energetice. Acestea o vor duce din nou la închisoare în 2010, când eternul său rival, filorusul Ianukovici, vine la putere și o acuză că prin aceste contracte a călcat în picioare interesele Ucrainei.

Rămâne în detenție 930 de zile. Acuzată că a organizat asasinarea unui deputat în 1996, ea denunță cu vigoare o justiție părtinitoare, folosită în scopuri politice și intră în greva foamei.

În 2014, are un come-back spectaculos, în scaun cu rotile, în Piața Independenței din Kiev. Discursul său magnetizează mulțimea, dar câteva luni mai târziu pierde alegerile.

Timp de patru ani, s-a păstrat într-o tăcere discretă.

Acum a apărut din nou. Ce lovitură de teatru mai urmează?