Meditațiile au devenit un subiect extrem de dezbătut în această perioadă. Un fost profesor de matematică a vorbit deschis despre această practică a cadrelor didactice și susține că a devenit o industrie, care a evoluat mult din perioada comunismului și până astăzi.
România se laudă că este țara cu cel mai mare număr de elevi olimpici la nivel mondial. Cu toate acestea, meditațiile sunt la ordinea zilei, iar mulți se întreabă dacă această practică nu a devenit un moft, mai mult decât o necesitate.
Dumitru Nica (81 de ani), fost profesor de matematică cu o experiență de zeci de ani în lucrul cu elevii, a criticat modul în care a evoluat ideea de meditație. Acesta susține că profesorii de astăzi nu își mai fac treaba la clasă și cheamă elevii la meditații. În plus, acest obicei s-a transformat într-o industrie, având în vedere numărul mare de elevi care participă la pregătirea extrașcolară.
„Tragedia este că meditațiile au început de la clasa I acum. Și învățătorii fac. Profesorul, în loc să-și facă datoria sută la sută la clasă, trece la meditații. Nenorocirea este că nici acolo nu face cum trebuie, pentru că am înțeles că se fac meditații și cu șapte-opt elevi. Nu mai e meditație, aia e industrie. Ca să faci meditație, trebuie să faci cu doi-trei copii, ca să poți să-i ambiționezi, elevi de același nivel”, spune profesorul pentru Weekend Adevărul.
Cum se făceau meditațiile în perioada comunismului
Profesorul Dumitru Nica a fost inspector de specialitate și în comunism, dar și după 1989, a condus Inspectoratul Școlar Județean Olt, a înființat un liceu și, în două rânduri, a adus învățământul superior în municipiul Slatina. În perioada în care profesa ca și cadrul didactic, a făcut și el meditații, însă lucrurile decurgeau diferit în perioada comunistă.
„Și eu am făcut meditații când am avut timp, când eram profesor, dar în primul rând că nu făceai meditații cu elevii tăi. Era un principiu pe care ți-l impuneai, dar era și impus de minister. Te depista”, a dezvăluit profesorul.
Cadrul didactic își aduce aminte cu drag de elevii care făceau meditații cu el. Pentru a face performanță sau pentru a se asigura că vor trece un examen cu bine, copii au nevoie de un ajutor suplimentar.
„Făcea meditație cine voia să facă, dar erau copii care nu făceau meditație și care erau admiși fără probleme. Făceam exerciții, probleme pentru admitere la liceu sau la facultate. Au fost foarte multe situații în care îi testam și nu era nevoie. Îmi amintesc de o întâmplare. Mă rugase un coleg să testez un elev și să accept să fac meditație cu el. I-am spus: «Fac de două ori cu el, îl verific, văd despre ce e vorba». La urmă a venit un bătrân și a stat de vorbă cu mine: «Sunt bunicul lu' cutare, aș vrea să-l pregătiți pentru facultate». Era dintr-un sat de pe lângă Slatina. I-am spus: «Copilul va lua admiterea indiferent unde va da examen. Du-te cu banii și ia copilului ceva!». Nu făceai meditație ca să iei bani, cel puțin principiul acesta l-am avut”, a povestit profesorul Nica.
Cum erau pregătiți elevii pentru admiterea la facultate
Fostul profesor de matematică susține că în perioada comunistă nu se făcea recapitulare pe ultima sută de metri. Pe tot parcursul anului, majoritatea profesorilor aveau grijă să le dea elevilor exerciții care erau date la admiterea de la diverse facultăți.
„Mă duceam în clasă și întrebam: «Ați făcut vreun subiect care s-a dat anul ăsta sau anul trecut la facultate? Nu?!». Începând din septembrie, când ajungeam la o anumită temă, alegeam problema care se dădea la admitere, la ASE, Politehnică, Electrotehnică, și aveam aproape culegeri întregi din care lucram, nu numai în mai, sau în iunie, când trebuia să fac recapitulare. La fiecare temă spuneam: «Exercițiul ăsta a fost dat la cutare facultare, ăsta a fost dat la cutare facultate, ia să-l facem!», nu așteptam să vină recapitularea de câteva săptămâni”, a explicat profesorul Nica.
Cadrul didactic susține că învățământul are o problemă: profesorii nu sunt încurajați să își dovedească performațele la catedră. Nu doar profesorii elevilor olimpici trebuie premiați, ci și cei care reușesc să transforme un elev slab, în unul cu mai multe cunoștințe.
„Premiem elevii olimpici și pe profesorii lor. Îi premiem, foarte bine, dar eu aș premia profesorii de la școală, de la liceu, care aduc elevii de la nota 4 la 6, de la 5 la 7. Trebuie să urmăresc să văd care face performanță. Citeam zilele trecute niște cuvinte ale unui elev care spunea că ar trebui profesorii să se ocupe mai mult de clasă și să lase olimpicii, că ei și așa obțin rezultate. E adevărat, sunt mai multe neajunsuri acum și în viața profesorilor și în viața elevilor, însă a cam scăzut interesul profesorilor pentru calitatea învățământului la clasă”, a apreciat prof. Nica.