Un preot îndrăgit a murit la doar 48 de ani. Comunitatea creștină, în doliu

Sursa foto: Pixabay

Un preot în vârstă de numai 48 de ani, a murit miercuri, 3 aprilie, după o luptă îndelungată cu cancerul, în plin Post al Paștelui.

Arhidiaconul Lavrentie Țurcanu a dedicat ultimii 32 de ani ai vieții sale rugăciunii, intrând în obștea Mănăstirii Neamț încă de la vârsta de 16 ani.

Un preot îndrăgit, răpus de cancer

Slujba de înmormântare va fi oficiată sâmbătă, începând cu ora 10. Preotul s-a născut pe data de 19 ianuarie 1976, în comuna Vinderei din județul Vaslui.

A absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț și a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Constanța.

Pe 17 august 1992 a intrat în mănăstire, iar în ziua sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, la 30 noiembrie 1995, a fost tuns în monahism.

Slujba a fost oficiată atunci de către părintele arhimandrit Irineu Cheorbeja, starețul așezământului monahal de la Neamț, iar naș de călugărie a fost părintele protosinghel Melchisedec Romcea.

Sursa foto: Mănăstirea Neamț oficial

A devenit diacon în 1996

În ziua de 23 mai 1996, acest preot a fost hirotonit diacon de către Preasfințitul Ioachim Vasluianul, Episcopul Hușilor.

În ziua de 13 august 2017, cu ocazia sfințirii bisericii Schitului Icoana Veche, acest îndrăgit a fost înălțat la rangul de arhidiacon de către Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

De-a lungul timpului, Lavrentie Țurcanu a îndeplinit diverse roluri în cadrul așezământului monahal, ocupând poziții de paracliser, economist și șofer, potrivit ziarullumina.ro.

Sursa foto: Mănăstirea Neamț oficial

Părintele, încrezător în vindecarea bolii

Potrivit doxologia.ro, acest preot „era împăcat și liniștit, dar și încrezător în vindecare, deși boala îl făcuse să se topească precum lumânarea în sfeșnic. Nu bănuiam că peste doar două luni voi primi trista veste că s-a grăbit să se întâlnească cu Mântuitorul Hristos, Cel ce prin a Sa moarte a biruit moartea, făcându-ne tuturor cale către Cer”.

Conform informației furnizate, călugărul nu s-a abătut de la învățăturile Mântuitorului său. A rămas tăcut, suferind; a păstrat nădejdea, s-a rugat; a iubit luptând, fără a murmura vreodată.