În Evul Mediu Târziu, nu era nimic abracadabrant în a trimite în judecată animalele din gospodărie.
Mai mulți porci, câini, vaci, șobolani, dar și câteva muște sau omizi au avut ghinionul de a ajunge în fața unei instanțe, fiind acuzate pentru fapte criminale sau comportament obscen.
Aflăm, de pildă, de la scriitorul Edward Paysons Evans, lucrarea „Procesul penal și pedepsele capitale ale animalelor din 1266”, că un biet râmâtor a fost învinovățit, din cauză că a mâncat un om.
După un proces de-a lungul căruia au fost chemați martori și de o parte, și de alta, în ciuda pledoariei avocatului său, acuzat la rându-i că ia apărarea animalului, porcul a fost dovedit și condamnat, de către călugării din satul francez Fontenay-aux-Ros, la moarte prin ardere publică.