Un nou moment din Operațiunea: Klaus Iohannis - președinte din primul tur: învestirea Guvernului Ludovic Orban

Un nou moment din Operațiunea: Klaus Iohannis - președinte din primul tur: învestirea Guvernului Ludovic Orban

Incredibilul s-a produs ! Deși Pro- România a refuzat în chip oficial să voteze Guvernul PNL, mai mulți parlamentari Pro, alcătuind Unitatea SRI mobilă (au trecut de la PSD și ALDE la Pro și acum vor trece la PNL), sub conducerea de mult deconspiratului Mihai Tudose, premierul care umbla public peste tot cu chestia aia în gură, au spart frontul și partidul și au votat pentru Guvernul Meu Doi.

Deși le-au fost alături și cîțiva parlamentari PSD, dintre cei recrutați de SRI din rîndul muncitorilor manuali, imaginea a fost cea a unui Pro România care face parte, peste voința lui Victor Ponta din noua coaliție majoritară.

Desigur, noii cîntăreți la cobză ai mandolinistului Ludovic Orban, cu Traian Băsescu în frunte, pun trecerea Guvernului pe seama marelui om politic, pînă mai ieri, pentru aceiași cîntăreți, o zdreanță. În realitate, Guvernul a fost învestit, sfidînd matematica parlamentară, în urma Operațiunii, initiate de Generalii din Camarila cu epoleți de la Cotroceni : Klaus Iohannis - președinte din primul tur. Cum se explică această strădanie a Serviciilor pentru a realiza incredibilul? De 30 de ani, de cînd urmăresc prezidențialele și nu numai ca alegător, dar și ca Istoric al clipei, știu că tot ceea ce se întîmplă în spațiul românesc în perioadele de campanie stă sub semnul confruntării electorale. Desigur, nu s-a ajuns pînă acolo încît și venirea iernii să depindă de confruntarea electorală.

După cît de tari sînt generalii din Sistemul instituțiilor de forță de la noi, nu exclud posibilitatea ca la un moment dat venirea iernii să fie amînată pentru mai mult timp, deoarece Președintele, Jupînul Sistemului, ar avea de cîștigat din asta. Și perioada premergătoare primului tur al prezidențialelor din 2019 are drept notă definitorie explicarea multor momente de pe scena publică prin punerea în aplicare a unor strategii electorale. În cel de-al treilea mandat al lui Traian Băsescu, pentru că așa putem semnifica primul mandat de președinte al lui Klaus Iohannis, Sistemul și-a exersat în fine puterea dobîndită sub fostul președinte. Prin urmare, prezidențialele din acest an sînt dominate de Operațiunea Klaus Iohannis – cîștigător din primul tur. Nu e vorba de declararea ca președinte după primul tur, deoarece prezența nu poate fi atît de mare încît să asigure peste 50% din cei înscriși pe listele de alegători. E vorba de obținerea unui scor de peste 50% din cei care s-au prezentat.

Propaganda prin presa ofițerilor acoperiți, dar și prin purtătorii prezidențiali de mesaje, ar consta în înfățișarea lui Klaus Iohannis drept învingător din primul tur. La o posibilă obiecție a unora, se va preciza că doar o chichiță constituțională a împiedicat transformarea scorului de peste 50% în proclamarea drept președinte din chiar primul tur. Momentul de luni, 4 noiembrie 2019, din Parlament trebuie judecat din acest punct de vedere. Din cîte se vede, în această campanie, Klaus Iohannis și-a ales drept temă electorală prezentarea sa drept cel care luptă pentru a pune capăt celor 30 de ani de dominare a României de către PSD. Acești 30 de ani sînt identificați și ca 30 de ani de comunism în România. Datele minime, elementare, de Istorie, dezvăluie falsitatea deplină a acestor aserțiuni: PSD n-a fost tot timpul la Guvernare. Între 1996 și 2000, PSD a fost în Opoziție.

A fost în Opoziție și după 2004. PSD nu e un partid comunist. Dimpotrivă, e un partid al îmbogățiților pe seama statului. E greu de crezut că un baron local al PSD ar avea vreo legătură cu un regim care contestă proprietatea, în condițiile în care el e ditamai proprietarul. Aceasta e realitatea istorică. Percepția unei părți a electoratului, poreclit și de Dreapta, e însă alta. Deoarece Dreapta a fost dezastruoasă la guvernare și mai ales deoarece Dreapta e divizată, lipsită de un partid puternic, percepția electoratului de Dreapta ar fi că timp de 30 de ani PSD a fost la guvernare. Un sondaj recent a pus electoratului de Dreapta întrebarea: Sînteți de acord cu următoarele afirmații: ”Din cauza guvernărilor PSD România nu s-a dezvoltat mai mult în ultimii 30 de ani. Comunismul nu va fi cu adevărat învins în România decît cînd PSD nu va mai exista.”

Cu prima afirmație au fost de acord 62%. Cu a doua, 52%. Publicul Dreptei are impresia că PSD e de vină pentru ceea ce se consideră a fi dezastrul României în ultimii 30 de ani. Acestui public îi răspunde Klaus Iohannis prin atacurile violente, unele chiar anticonstituționale, la adresa PSD. La adresa PSD în general, pentru întregul postdecembrism, și nu pentru PSD-ul de acum. O poză care a circulat mai mult pe Internet, decît în ziare și la tv, deoarece Cartelul Presei Pro-Iohannis o evită cu abnegație, îl arată pe anti-PSD-istul de azi Klaus Iohannis prezent în echipa de susținători ai candidatului PSD Mircea Geoană la confruntarea din 2009. Eu însumi am recapitulat în scris pisicirea lui Klaus Iohannis pe lîngă PSD pentru a se pricopsi și el cu un ciolan.

Klaus Iohannis e în flagrant delict de demagogie pură denunțînd cei 30 de ani de PSD-ism ca responsabili de dezastrul țării. Pentru electoratul de Dreapta nu contează. Sloganul, ca orice slogan, primitiv, grosolan, Jos Ciuma Roșie! a prins. Pentru acest electorat Klaus Iohannis se prezintă drept Marele luptător împotriva PSD. Prezidențialele de anul acesta sînt prezentate cu mult peste semnificația lor reală. Klaus Iohannis nu pregetă a prezenta victoria sa în alegeri drept cea mai mare înfrîngere a PSD după Revoluție. La întîlnirea cu activul de partid PNL de la Pitești, el a declarat: ”Ei, PSD-iștii, văd venind cea mai mare înfrângere de după Revoluție. Și le este frică. Le este frică PSD-iștilor. Și se agață cu disperare de fiecare zi cât mai rămân la putere. O disperare urâtă. Acești PSD-iști se agață de putere doar-doar mai am încă o zi în care mai pot da ceva din banii românilor baronilor roșii.

Doar-doar mai prind o zi să mai angajeze niște neamuri, niște prieteni, niște incompetenți, să mai strice ce a mai rămas din marile sisteme publice din România. Rușine, PSD! O s-o încasați!”, Asta nu ajunge însă. Cei cinci ani de mandat ai lui Klaus Iohannis sînt anii unui dolce farniente. Practic, în afară de voiaje de lux și expunerea publică a Răvășitoarei, Klaus Iohannis n-a făcut nimic. Acum, în campania pentru prezidențiale, el are nevoie de cîteva succese în lupta împotriva PSD. Sînt singurele realizări cu care se poate făli, deși ele sînt rezultatul implicării anticonstituționale a Serviciilor în politica internă. Cum însă, printr-o manipulare fără precedent, practicată prin presă, marea și singura problemă a României fiind curmarea stăpînirii PSD-iste, Klaus Iohannis poate evita discuțiile despre ce a făcut el ca președinte pentru independența țării, pentru dezvoltarea social-economică, invocîndu-se drept cel care a reușit să dea lovituri mortale PSD. Firește, prin intermediul Generalilor din Camarila sa cu epoleți, ceea ce el nu spune.

Cea mai importantă a fost căderea Guvernului Dăncilă. Pentru a înflori prin exagerare succesul, Klaus Iohannis nu numai că și-a asumat anticonstituțional trecerea Moțiunii de cenzură, dar a și operat prin intermediul Serviciilor astfel încît Trecerea să apară ca o victorie uriașă. A venit rîndul votului de investitură a guvernului Ludovic Orban. Programul acestui guvern stă sub semnul campaniei electorale a lui Klaus Iohannis. Deși practic, Guvernul Orban are doar un an de existență, programul politic e o succesiune de proiecte faraonice. Votul de investitură a stat sub semnul a două opțiuni pentru Klaus Iohannis: Ședința să nu aibă loc din motive de cvorum. Ședința să aibă loc și guvernul să treacă. Prima opțiune avea avantaje și dezavantaje. Avantajele constau în mobilizarea electoratului de Dreapta sub semnul puterii pe care o mai deține PSD.

Asta deoarece PSD a anunțat că nu va fi prezent în sală pentru a asigura cvorumul. Dezavantajul consta în faptul că eșecul putea fi perceput drept neputința lui Klaus Iohannis de a îngenunchia PSD. A doua opțiune avea și ea avantaje și dezavantaje. Avantajul consta în înscrierea unui nou succes al lui Klaus Iohannis în lupta împotriva PSD. Dezavantajul consta în lovitura primită de Viorica Dăncilă prin trădările din PSD. Klaus Iohannis are nevoie ca de aer de Viorica Dăncilă în turul al doilea. S-a ales la urmă varianta trecerii Guvernului. Pentru a se evita trădarea din PSD au fost activați ofițerii acoperiți din Pro România. Victor Ponta a declarat că parlamentarii Pro România nu vor fi în sală pentru a asigura cvorumul. Parlamentarii puteau fi prezenți în sală, sfidînd ordinele lui Victor Ponta, fără a se anunța în prealabil. Mihai Tudose, un politician care nici măcar nu se mai ascunde că e un ofițer acoperit, a ieșit public luni, dimineața, pentru a-i îndemna pe parlamentarii Pro România să voteze noul guvern.

I s-au alăturat alți lideri Pro România cărora li se văd epoleții chiar și sub duș, deoarece sînt adînc încrustați în piele. De ce a fost nevoie de asta? Pentru a evita lovitura dată Vioricăi Dăncilă. Trădarea a venit dinspre Pro România. S-a îndeplinit și un alt comandament dat de Servicii: Executarea lui Victor Ponta. Spre satisfacția lui Klaus Iohannis, dar și a Vioricăi Dăncilă.