Pe malul Atlanticului, circa 50.000 de portughezi se consideră drept-credincioşi. Evanghelia şi Apostolul se citesc în două limbi: portugheză şi română.
Portugalia este unul dintre bastioanele de frunte ale romano-catolicismului. Cu toate acestea, există în aria lusitană şi o Mitropolie Ortodoxă, care numără în jur de 44.000 de credincioşi, dintre care vreo 20.000 sunt numai în Brazilia. De fapt, titulatura oficială a acestei biserici ortodoxe este Mitropolia Ortodoxă de Portugalia, Spania şi toată Brazilia, şi se mândreste cu şaşe episcopi şi patru mănăstiri în care se nevoiesc cam o sută de monahi. Portugalia devine o ţară în care se face din ce în ce mai simţită prezenţa Ortodoxiei, după 1990, desigur şi datorită emigraţiei. Memoriile unui ierarh Mai multe mii de români, în special moldoveni basarabeni, s-au stabilit în Portugalia, iar numai într-un singur an Biserica Ortodoxă Portugheză a oficiat circa o sută de botezuri. Pe malul Atlanticului, în bisericile ortodoxe, Evanghelia şi Apostolul se citesc în două limbi: portugheză şi română. Pe acestă cale mulţumesc încă odată teologului rus AV Slesarev, promotor al proiectului Anti-raskol, dar şi Prea Sfinţitului Ambrósio, Episcop Ortodox de Recife - Brazilia, care mă onorează cu prietenia sa. Şi care mi-a pus la dispoziţie rarisima carte-document: "Metropolita Gabriel de Lisboa : Fundaçăo Apostólica da Igreja Ortodoxa em Portugal" (1998). Practic memoriile şi actele eleziastice ale acestui mare ierarh şi apostol al Portugaliei! Un om de excepţie Ortodoxia în Portugalia este legată de Mitropolitul Gabriel, primul său ierarh, denumit pe drept cuvânt Apostolul Portugaliei. Pe numele său de laic Rocha, la 28 de ani, tânărul portughez descoperă frumuseţea şi bogăţia spirituală a bisericii răsăritene în Elveţia, unde studia Filosofia şi Literele. După o vizită la Muntele Athos, devine ortodox sub îndrumarea arhiepiscopului rus din exil, Anthony de Geneva. Acelaşi ierarh al Bisericii Ruse din Exil îl tunde în monahism sub numele de Joao (Ioan), iar în anul 1968 îl hirotoneşte arhimandrit. Până în 1972, arhimandritul Joao slujeşte la Mănăstirea din Lesna (Franţa), fondată de Sfântul Ioan Maximovici, iar ulterior la Biserica Ortodoxă Rusă a Tuturor Sfinţilor din Paris. Licenţiat în Istorie şi Filosofie la Lisabona şi Freiburg, arhimandritul Joao termină în capitala Franţei şi Institutul Teologic Ortodox Saint Serge, unde rămâne pentru câţiva timp şi ca asistent universitar.
Noua Mitropolie Întors în Portugalia, după "Revoluţia garoafelor" din 25 aprilie 1974 - care a dus la îndepărtarea lui Salazar - arhimandritul Joao înfiinţează primele parohii ortodoxe, până atunci interzise de regimul ultracatolic. Ortodoxia se dezvoltă repede în Portugalia, sute de romano-catolici optând pentru Biserica Răsăriteană, iar în patru ani, în Portugalia s-au înfiinţat 38 de noi parohii ortodoxe. Arhimandritul Joao devine administrator al nou înfiinţatului Vicariat pentru Portugalia al Bisericii Ruse din Exil. În urma unor manevre nu tocmai ortodoxe, Biserica Ortodoxă Rusă din Exil, atinsă şi de un naţionalism religios, refuză să-l hirotonească pe arhimandritul Joao episcop, deşi acesta întrunea toate condiţiile canonice. La solicitarea credincioşilor, părintele Joao trece sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Greceşti de Stil Vechi, iar pe 18 iulie 1978, Arhiepiscopul Auxentios îl hirotoneşte Episcop al Portugalei, cu numele de Gabriel. Noul ierarh înfiinţează alte parohii ortodoxe, în Lisabona, Torres Novas, Sintra, Mafra, Coimbra, Figueira da Foz, Mealhada, Setubal etc. În septembrie 1984, Episcopul Gabriel este ridicat la treapta de Arhiepiscop al Lisabonei şi Mitropolit, iar Biserica Ortodoxă Portugheză, care numără 4 episcopi şi 18 preoţi, primeşte autonomia. În 1986, nouă brazilieni sunt botezaţi în Athena, iar Mitropolitul Gabriel înfiinţează Episcopia Ortodoxă Braziliană, care în curând va ajunge la circa 20.000 de ortodocşi. În 1989, din pricina unor noi dispute, Biserica Ortodoxă Portugheză trece de sub jurisdiţia stiliştilor greci sub omoforul Bisericii Ortodoxe Poloneze. Demn de remarcat este că primirea s-a făcut fără re-hirotoniri sau re-hirotesie! Este foarte important să observăm că ierarhia Bisericii Ortodoxe din Polonia, în recunoaşterea canonicităţii ierarhiei portugheze, merge înapoi la "stiliştii" greci ghidată de principiul ieÂconomiei, ceea ce face ca întreg clerul portughez să fie primit în ordinele lor. Spre disperarea credincioşilor, la doar 58 de ani, Mitropolitul Gabriel se stinge din viaţă, în februarie 1997, lăsând în urma sa cinci episcopi, 62 de parohii, 115 preoţi, patru mănăstiri, o Academie Teologică, dar şi multă durere. DIVERGENŢE Tensiuni după moartea Mitropolitului Gabriel
Biserica Ortodoxă Portugheză a resimţit din plin pierderea Mitropolitului Gabriel(dreapta), mai ales că după trecerea acestuia la cele veşnice au început să apară şi problemele, care nu sunt nici mici, nici puţine. O parte din episcopi, de pildă, au rămas sub ascultarea Bisericii poloneze, în timp ce alţii au ales independenţa.
Cu toate aceste divergenţe, pe malul Atlanticului circa 50 de mii de portughezi se consideră drept-credincioşi. Din motive misionare, Patriarhia Română a înfiinţat, în cadrul Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale, Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei, încă din anul 2007 şi este condusă de PS Timotei Lauran. Deja episcopia are un protopopiat la Lisabona şi patru parohii!
Recomandările noastre
