Șefa Partidului Creștin Democrat din Franța, Christine Boutin, a anunțat ieri, pe Twitter, moartea fostului președinte francez. Familia acestuia a dezmințit știrea, cerând discreție. Duminică, Chirac fusese spitalizat din cauza unei infecții pulmonare grave. Starea sa era și așa precară, în urma unui accident vascular din 2005
Dintre toți președinții Franței, Jacques Chirac a fost cel mai important pentru România. Poate imediat după Clemenceau, care a supervizat tratatele de pace de la Versailles, dar este, desigur, o altă epocă.
Susținere pentru România
Am asistat, în 1997, la summitul NATO de la Madrid, când România a făcut eforturi disperate să fie inclusă în valul de extindere care privea țările din fostă sferă de influență a Rusiei. Jaques Chirac s-a bătut pentru noi, și nu a făcut-o de complezență. Dacă România nu a fost admisă atunci, a fost din cauza opoziției ferme a SUA. Însă România a fost admisă în NATO în timpul celui de-al doilea mandat al lui Jacques Chirac și în mare parte și datorită lui.
Întâmplarea face că între 2002 și 2006 l-am însoțit la aproape toate summiturile UE și știu că angajamentul său pentru România a fost la fel de ferm. Aderarea României la UE va fi și ea legată pentru totdeauna de numele lui Jacques Chirac.
Jacques Chirac este ultimul dintr-o generație de «mari». Și este ultimul dintre președinții francezi care a făcut războiul (Algeria). Pare nesemnificativ însă nu este, pentru că patriotismul lui nu a fost niciodată unul de fațadă.
FOTO; Jacques Chirac, înconjurat de soția sa, Bernadette, și de Angela Merkel
Războiul din Irak
Momentul său de maximă popularitate a fost probabil acela când s-a opus războiului din Irak. Istoria i-a dat dreptate și probabil multe ar sta altfel azi dacă punctul său de vedere ar fi avut atunci câștig de cauză.
Dacă pe parcursul celor două mandate imaginea sa s-a erodat în ochii francezilor, presa străină l-a adorat.
Am asistat la un adevărat fenomen la conferințele sale de presă de după marile reuniuni internaționale, la Adunarea generală ONU sau după summitul G8, la Atlanta, Edinburgh, Evian…
Zecile de jurnaliști se înghesuiau să se fotografieze cu el, să îi strângă mâna ca în timpul unui miting electoral. O adevărată vedetă !
Final de carieră
Odată plecat de la Elysée, Jacques Chirac s-a închis într- o tăcere totală.
Pe de o parte, accidentul vascular care i-a marcat finalul mandatului i-a diminuat și sănătatea și a intrat în declin. Pe de alta, succesorul său, Nicolas Sarkozy, n-a fost niciodată pe gustul lui. O epocă se încheiase odată cu el, una nouă, la care n-a aderat, începea.
Odată cu anii, francezii au început să-l iubească din nou.
În ultima vreme s-a numărat chiar printre personalitățile lor preferate și popularitatea sa a depășit toate recordurile pe care a putut să le atingă în lunga lui carieră politică.
Dintre toate realizările cu care și-ar fi dorit să rămână în istorie, sunt convinsă că cea care va traversa anii este crearea Musée du Quai Branly, Muzeului artelor primare – și nu primitive, termen pe care l-a refuzat. A fost întotdeauna un mare admirator al acestora și un mare colecționar.
În fine, ca să închei acest portret «particular », marea tragedie a vieții lui a fost boala Laurencei, fiica cea mare, care a contractat în adolescentă o meningită virală urmată de o anorexie severă.
Mai multe tentative de sinucidere, viața prin spitale sau ascunsă în Palatele Republicii, prin care l-au purtat valurile politicii, toate acestea le-a trăit în tăcere.
Este probabil și motivul relației efuzionale pe care a avut-o cu cea de-a două fiică, Claude, care i-a fost, în cele două mandate la Elysée, consilieră de imagine.
Moment pre-electoral în Franța
Dacă se va produce decesul, dispariția lui Jacques Chirac în acest moment pre-electoral va avea fără îndoială o incidență asupra alegerilor prezidențiale din primăvara anului viitor sau măcar asupra primarelor lansate de fosta sa formațiune politică, acum numită Les Republicains.
După cum spuneam, Nicolas Sarkozy (foto dreapta) nu s-a numărat printre favoriții săi, mai mult, Sarkozy poartă cu el imaginea unei trădări pe care Chirac nu i-a iertat-o: în 1995, când Chirac câștiga primul său mandat, Sarkozy îl susținuse pe adversarul lui, Edouard Balladur.
În schimb, Alain Juppé a fost întotdeauna considerat „fiul lui spiritual”. Despre Juppé, Chirac spunea : „Este cel mai bun dintre noi”. Mai mult decât atât, în scandalul locurilor de muncă fictive de la Primăria Parisului, Juppé a luat totul asupra lui pentru a-și salva mentorul, a fost condamnat și și-a pierdut drepturile civile pentru doi ani. Nu s-a dezis niciodată de această alegere. Primarele republicanilor vor avea loc în noiembrie, startul campaniei interne a fost dat. Dintre cei 8 candidați, doi se detașează din lot : Sarkozy și Juppé. Imensa emoție generată de dispariția lui Jaques Chirac va face să iasă din nou la lumina istoriile de trădare și devotament ale celor doi.