În calitate de istoric de artă, Christopher Wright a descoperit câteva picturi vechi a unor maeștri în colecții publice și private, de-a lungul a cinci decenii. De curând a descoperit că o copie a unui tablou de Sir Anthony van Dyck, pe care l-a cumpărat pentru el însuși cu 65 de lire sterline în 1970, ar putea fi de fapt un original al pictorului flamand al curții din secolul al XVII-lea al regelui Carol I.

Comoara de pe perete

„L-am cumpărat de la un dealer de locuri de muncă din vestul Londrei”, a spus el. „L-am cumpărat crezând că este o copie. Nu l-am băgat în seamă. Colecția istoricului de artă este cea mai puțin privită.” Wright a estimat că pictura ar putea ajunge la 40.000 de lire sterline, deși unele tablouri de Van Dyck au primit sume de șapte cifre.

Tabloul, un portret al Isabellei Clara Eugenia, infantă a Spaniei și regentă a Țărilor de Jos spaniole, este agățat în sufrageria lui de ani de zile. Acum, după ce și-a dat seama de semnificația sa, vrea să o doneze la o instituție publică. Îl împrumută permanent Muzeului Cannon Hall din Barnsley, care se mândrește cu o colecție de picturi olandeze și flamande din secolul al XVII-lea.

Descoperirile anterioare ale lui Wright includ un portret al lui Stubbs din Galeria de Artă Ferens, Hull, iar publicațiile sale includ studii ale artiștilor din secolul al XVII-lea precum Rembrandt. S-a uitat la portretul infantei mai îndeaproape numai după ce i-a atras atenția un vizitator al casei sale, Colin Harrison, curator principal de Artă Europeană la Muzeul Ashmolean, Oxford. „Vine să mă vadă. Vorbim. Brusc îmi spune: „Cred că tabloul tău este de Van Dyck”, a spus Wright.

Când l-a cumpărat, Wright a presupus că este una dintre numeroasele copii ale portretelor infantei lui Van Dyck în diferite formate. În fiecare, ea apare îmbrăcată în călugăriță, semnalând doliul și evlavia ei după moartea soțului ei, arhiducele Albert al VII-lea al Austriei, în 1621. Ea a devenit regentă a Olandei și a domnit până la moartea ei în 1633, abandonând bijuteriile și îmbrăcămintea fastuoasă în care fusese pictată în tinerețea ei.

Pictură finalizată sub supravegherea lui Van Dyck

Wright a recunoscut că fusese o femeie evlavioasă, un bun administrator și un patron al artelor, dar nu i-a plăcut niciodată, în mod deosebit, portretul. Se crede că datează între 1628 și 1632. Van Dyck lucrase până atunci în Anglia pentru regele James I și ca pictor de curte al infantei și, în 1632, s-a întors în Anglia, unde Carol I l-a numit „principalle Paynter” și l-a făcut cavaler.

Raportul lui Courtauld, de Kendall Francis și Timothy McCall, notează că Van Dyck și atelierul său au produs multe astfel de portrete și că poate fi „foarte provocator” să se determine în ce măsură au fost implicați asistenții. Ei concluzionează: „Abilitatea de pricepere ne determină să propunem provizoriu că poate fi atribuită atelierului lui Van Dyck și că a fost finalizată în timpul vieții sale și sub supravegherea sa.”

Wright a remarcat că, deși unii cred că versiunea din galeria de artă Walker, Liverpool, este de Van Dyck, „aceasta nu este o opinie susținută de Walker”, a cărui descriere se referă la ea ca provenind din studioul lui Van Dyck, potrivit The Guardian.