Claudiu Bleonţ, Nadine şi Andra Negulescu vorbesc despre noua montare a unei piese de Eugene Ionesco.
"Am cunoscut-o pe Marie- France Ionesco la premiera «Macbeth» din Bucureşti, apoi am văzut-o la Paris. Şi-a dat acordul de principiu pentru «Amedeu». Am vorbit şi la Asociaţia autorilor dramatici francezi. Pe 10 ianuarie au venit drepturile, le avem între 1 februarie şi 30 iunie 2012. Şi ne-a lovit trenul. Le-am primit şi cu condiţia că vom merge în turneu cu ea", povesteşte Claudiu Bleonţ pentru EVZ. Vorbeşte despre montarea piesei "Amedeu sau cum să te descotoroseşti de el", de Eugene Ionesco, piesă în care actorul joacă alături de Nadine şi de gimnastul Marius Urzică. Regia îi revine Andrei Negulescu, soţia lui Bleonţ, dar cu toţii sunt de acord că vor colabora şi în această direcţie. "E o oportunitate pentru actor să poată lucra cu un regizor care îi dă voie să aibă şi el un cuvânt, o voce. De cele mai multe ori, regizorul te calcă pe cap şi îţi spune «ăsta e drumul». Repetiţiile devin o sursă de stres, de angoase, de înfrânări ale orgoliului, de mici umilinţe. Dar când ai ocazia să te manifeşti, să vii de acasă cu idei şi să vezi că sunt incorporate în proiect, mai abitir vii şi stai peste program şi nu ceri al treisprezecelea salariu", se amuză Nadine. Proiect de anvergură despre "drama cuplului" Cu Marius Urzică, Bleonţ a mai lucrat: "la un spectacol de mişcare, cu versurile mele întrepătrunse. Din cauza relaţiei pe care o avem, eu, Andra şi el, ne-am permis să îl sunăm. Era în cantonament cu lotul olimpic, a zis da. Mă întorc pe 14 ianuarie. Şi a venit la repetiţii". "Atunci l-am cunoscut şi eu", detaliază Nadine, "şi am fost uluită. Mi-era firesc şi nefiresc cu Bleonţ pe scenă. Pe o scenă din România. Soţ, soţie, alb, negru. Dar când l-am văzut pe Urzică... El a venit cu muşchii lui, impecabil, fresh... Şi noi eram tăvăliţi, desculţi, bătuţi, zgâriaţi şi scuipaţi, din cauza agoniei dragostei dintre noi", completează Nadine. Cum au primit drepturile, Andra Negulescu (care a şi ales această piesă a lui Ionesco) s-a gândit la ea pentru rolul principal feminin (Madeleine), iar Bleonţ îi mulţumeşte soţiei. "Pentru că mi-a adus o bestie artistică". Subiectul piesei "Amedeu sau cum să te descotoroseşti de el", este, în cuvintele autorului, "drama cuplului". Un subiect actual cu abordare inedită O dramă realistă, dar tratată cu mijloace neobişnuite, cu elemente insolite, precum acest personaj monstruos care, aflat între două personaje, e întruchiparea unui duh neînduplecat: neputinţa lor de a iubi provoacă, fără îndoială, un soi de pasivitate latentă". "Consider că dramaturgia lui este cu mult înaintea timpului lui şi încet, încet vine momentul în care să recunoaştem că teatrul lui nu e absurd. E perfect realist. Noi suntem absurzi", subliniază Bleonţ. De ce tocmai "Amedeu sau cum să te descotoroseşti de el", o piesă mai puţin cunoscută şi mai puţin "bătută"? "E o comedie psihologică legată de problemele cuplului. Acum i-a venit timpul. Acum cuplurile se ceartă un pic altfel. Pentru că femeile s-au mai educat, s-au mai emancipat, gândesc un pic altfel. Ne călcăm în picioare diferit. Piesa asta tocmai despre asta e", spune Andra Negulescu.
"Mi-era firesc şi nefiresc cu Bleonţ pe scenă. Pe o scenă din România. Soţ, soţie, alb, negru".
NADINE, actriţă
RAPORTARE
Elemente din prezentul nostru
Nadine povesteşte că la început a fost covârşită de comicul piesei, că în prima săptămână le lua mult timp să citească textul, deoarece era nevoie de pauze de râs după care cu greu se adunau.
"Era atât de jenant de comic!". Pe de altă parte, textul are anumite replici, care, din cauza acestei distribuţii, dobândesc conotaţii post-colonialiste care au încântat-o pe Marie-France Ionesco. Bleonţ rememorează remarca lui Nadine – "Sunt o sclavă modernă".
"Avem momente de grotesc", explică actriţa. Iar textul le aduce aminte de chestiuni ale zilei. "Comportamentul lor are părţi parcă din Irinel şi Monica Columbeanu", spune Bleonţ. "Şi din casa regală", adaugă Nadine.
"Mă simt şi deşteaptă, şi intelectuală, şi grotescă. Şi sunt şi soţia domnului, care e scriitor. E atât de mare textul, de profund", se entuziasmează Nadine. Cât despre interacţiunea dintre ei de pe scenă, Bleonţ o compară cu înfruntarea în coarne a doi bizoni, aşa cum se vede ea în documentarele "National Geographic". "Noi doi avem chimie!", susţine Nadine.
ELUCIDARE
Cine e cadavrul, ce legătură are cu "Frozen", piesa Madonnei, şi cum e Ionesco contemporan. Cei trei au lămurit toate aceste chestiuni
"Indicaţiile lui Ionesco sunt din 1954, dar textul e din 2012. Anul trecut mergeam pe stradă şi auzeam femei urlând la telefon replici din piesă. Nu ştiu dacă eu am ales «Amedeu» sau s-a ales pentru că era momentul să se facă", afirmă Andra Negulescu.
"Situaţia e absurdă, în condiţiile în care toate relaţiile noastre sunt absurde. Piesa e puţin diferită de ce a scris Ionesco. Are toate elementele de absurd şi toate elementele lui Ionesco, dar, peste toate astea, are ceva extrem de firesc şi de cotidian. Care în restul pieselor...", lasă puncte de suspensie regizoarea.
Totul pleacă de la o iubire moartă
"Să nu te apuci să scrii că Marius Urzică e cadavrul", mă avertizează Bleonţ. "Dar nu există rolul cadavrului! Cadavrul e o butaforie. Eu am zis că e căsătoria lor (a lui Amedeu şi a lui Mathilde –n.r.). Şi Marie-France Ionesco ne-a spus că acel cadavru e de fapt iubirea lor", precizează regizoarea. "Ne-a spus că e ce ascundem sub covor", subliniază Bleonţ.