Cercetătorii încă nu ştiu de unde îşi trage seva acest arbore, care îl face să crească atât de falnic.

Locul Grădinii Edenului

Copacul Vieţii (Sharajat-al-Hayat, aşa cum îl numesc arabii) se află la doi kilometri de Jebel Al Dukhan (Muntele de Fum) – punctul cel mai înalt al ţării, şi creşte pe un deal nisipos înalt de 25 de metri. Misterul supravieţuirii acestui arbore în condiţii atât de vitrege este deja legendar în rândul locuitorilor Bahrain-ului, atrăgând curioşi din toate colţurile lumii.

Minunea naturală veche de patru secole i-a uimit şi pe oamenii de ştiinţă vreme de mulţi ani şi, deşi au fost emise câteva posibile teorii care să explice fenomenul, acesta rămâne enigmatic. Unii au argumentat că pomul şi-ar întinde rădăcinile foarte adânc şi pe o suprafaţă foarte mare sub pământ, ajungând la surse de apă neştiute, însă nimeni nu a dovedit acest fapt. Localnicii au propriile explicaţii pentru Copacul Vieţii, explicaţii care nu ţin de ştiinţă.
Mulţi dintre ei cred că arborele marchează locul Grădinii Edenului, în timp ce beduinii sunt convinşi că acesta a fost binecuvântat de Enki, zeul sumerian al apei. Este uimitor cum Sharajat-al-Hayat a crescut continuu vreme de 400 de ani