Sfântul Dimitrie Basarabov este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 27 octombrie. Născut în secolul al XIII-lea în satul Basarabi, la sud de Dunăre (în actuala Bulgarie), el a trăit în perioada „imperiului” vlaho-bulgar de la Tarnovo, întemeiat de frații Petru și Asan. Având o profundă chemare spirituală, Dimitrie s-a retras într-o peșteră pentru o viață ascetică. Tradiția nu ne spune cât timp s-a nevoit acolo, însă știm că, înainte de a muri, s-a așezat între două lespezi de piatră, fiind acoperit ulterior de apele râului Lom.
Descoperirea moaștelor și prima minune
Moaștele sfântului au rămas ascunse sub ape până când o copila chinuită de duhuri necurate a avut o revelație: Sfântul Dimitrie i-a apărut în vis și i-a spus că, dacă părinții ei îi vor scoate trupul din apă, ea va fi vindecată. Urmând acest semn divin, familia fetei a găsit trupul neputrezit al sfântului și l-au adus în biserica din Basarabi.
Moaștele Cuviosului Dimitrie au rămas în Basarabi până în timpul războiului ruso-turc (1768-1774). Atunci, generalul rus Petru Salticov le-a luat cu intenția de a le duce în Rusia. Cu toate acestea, la cererea negustorului Hagi Dimitrie și a mitropolitului Grigorie II al Țării Românești, generalul a acceptat să le lase poporului român. În iunie 1774, moaștele au fost așezate în Catedrala Mitropolitană din București (astăzi, Catedrala Patriarhală), unde sunt venerate și astăzi ca simbol al ocrotirii spirituale a Capitalei, arată pagina de Facebook a Arhivelor Naționale ale României.
Catedrala Patriarhală într-o vedere de epocă (1916). Foto: Arhivele Naționale ale României
Sfântul Dimitrie Basarabov - ocrotitorul spiritual al Bucureștilor
Până în secolul al XVIII-lea, ocrotitorii spirituali ai Bucureștilor au fost diferiți sfinți. În secolul al XVI-lea, Maica Domnului a fost considerată protectoarea orașului, avându-și locul în biserica din târgul de lângă Curtea Domnească, unde se decideau și aspecte administrative importante ale țării, precum alegerea membrilor Sfatului Orășenesc.
În secolul al XVII-lea, sărbătoarea orașului era Buna Vestire, hramul bisericii Curții Domnești, care a devenit și mai relevantă după mutarea reședinței domnești de la Târgoviște la București, în 1659. Mai târziu, în secolul al XVIII-lea, ocrotitorii orașului au devenit Sfinții Împărați Constantin și Elena, a căror sărbătoare de pe 21 mai a fost marcată prin mari festivități.
Treptat, Sfântul Dimitrie Basarabov a devenit protectorul spiritual al Bucureștilor. Aceasta s-a oficializat sub mitropolitul Filaret al II-lea, în 1792-1793, iar cultul său a fost extins în întreaga Biserică Ortodoxă Română în 1955, la propunerea patriarhului Justinian Marina. Astfel, Sfântul Dimitrie Basarabov a rămas un simbol al ocrotirii și speranței pentru locuitorii capitalei.
Racla cu moaștele Cuviosului Dimitrie a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureștiului de mai multe ori. Astfel, în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, în 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, în speranța opririi epidemiei de holeră, și în 1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie.
În popor, exista legenda că atunci când Sfântul nu vrea să fie ridicat „la sfeștanii aducătoare de ploaie sau altele, se lasă greu. Și atunci nici o putere pe omenească nu-l poate urni din loc.”.
Furtul moaștelor și revolta populației
În noaptea de 17 februarie 1918, în plină ocupație germană, un grup de soldați bulgari a organizat furtul moaștelor Sfântului Dimitrie, stârnind indignarea locuitorilor Bucureștiului. Bulgarii au pătruns în Catedrală, au imobilizat paznicul și au încercat să transporte moaștele peste Dunăre. Reacția rapidă a autorităților și mobilizarea populației au fost decisive în recuperarea relicvei.
Un rol important în recuperarea moaștelor l-a avut Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române (SONFR) care, pentru a veni în sprijinul mitropolitului Conon Arămescu-Donici, a insistat pe lângă guvernanții români să-l informeze pe mareșalul August von Mackensen încă din acea noapte despre furt, pentru a fi luate cât mai rapid măsurile cuvenite.
Foto: Arhivele Naționale ale României
În dimineața respectivă, vestea s-a răspândit cu repeziciune în toate mahalalele bucureștene, iar efectul a fost instantaneu: mii de oameni au pornit spre Dealul Mitropoliei, ceea ce a determinat intervenția poliției, care a împrăștiat mulțimea, dând asigurări că Sfântul va fi readus în catedrala mitropolitană.
Deși furtul a fost minuțios plănuit, la Călugăreni, hoții au făcut pană de motor, o dovadă pentru credincioși că și în acest caz „s-a lăsat greu Sfântul și d-aia n-au putut bulgarii să-l ducă mai departe”.
Moaștele au fost recuperate de autoritățile germane aflate pe urma hoților și „cu mare pompă, înconjurat de cavaleriștii din cortegiul Ulanilor Morții, Sfântul Dumitru a fost integrat în Mitropolie, în mijlocul unei populații de țărani și târgoveți cari steteau îngenunchiați pe drumul cortegiului”. (Constantin Bacalbașa, „Capitala sub ocupația dușmanului 1916-1918”)