Popoarele, percepând că nivelul lor de trai scade, simt că proiectul european se află în impas.
Pentru a evita o năruire totală a instituțiilor, statele membre trebuie să își schimbe logica. Ele trebuie să înțeleagă că prosperitatea, satisfacția cetățenilor și restaurarea Europei în jocul geostrategic al marilor puteri, nu sunt decât elementele aceleiași ecuații.
Există o speranță. Dar această speranță nu va deveni realitate decât odată cu o anumită formă de revoluție. Mai întâi, o revoluție politică, prin care trebuie să ne îndepărtăm de strategia anunțurilor sforăitoare neurmate de efecte, care prevalează în atâtea state membre și care revoltă din ce în ce mai mulți alegători.
O revoluție în metodologia prin care francezii vor trebui să înțeleagă că Berlinul nu este Germania, și prin care germanii – la fel ca toată Uniunea Europeană – trebuie să se trezească și să realizeze că dacă nu acționează mai repede, vom asista în curând la declinul democrației.
Ne puteți urmări și pe Google News
O revoluție în domeniul personalului politic, unde avem nevoie de conducători care să nu exceleze doar ca gestionari, ci să înțeleagă lumea în care trăim, amestec complex de politică, economie, geopolitică și viziune.
Și o revoluție în care UE să redevină ceea ce a fost, când avea impact, adica garantul pe termen lung și catalizatorul marilor priorități, și nu al unei grămezi de inițiative.
Europa are nevoie de această revoluție. Și încă foarte rapid. Altfel, riscă să-și piardă toată influența în lume.”
Recomandările noastre
