Pe 31 decembrie se împlinește un an de zile de când Organizația Mondială a Sănătății a raportat primul caz de infecție cu SARS-CoV-2.  Încă de la începutul pandemiei s-au vehiculat termene de ani mulți în ceea ce privește apariția unui vaccin pe piață. Se pare că acum ne aflăm la mai puțin de o lună până la apariția mult așteptatului ser.

Dr. Relu Cocoș, biolog principal genetică, cercetător în cadrul UMF „Carol Davila”, a explicat, la începutul acestui an, pentru EVZ, ce înseamnă SARS-CoV-2 și cum ne va afecta acest virus. De atunci și până acum, pandemia a răpit viețile a 1,4 milioane de oameni la nivel global, iar în România a fost depășit pragul de 10.000 de decese.

Acum, în prag de lansare a unui ser revoluționar care e menit să ne facă imuni la noul coronavirus, cercetătorul Relu Cocoș are răspunsurile la cele mai arzătoare întrebări ale medicilor, care se arată chiar și ei sceptici în ceea ce privește noile vaccinuri. Dacă au fost suficient testate și care este mecanismul lor, ne explică dr. Relu Cocoș. Și, chiar dacă nu a folosit un limbaj foarte comun, pe înțelesul tuturor, aceste informații sunt exprimate în singura formă care poate explica un avans atât de mare, într-un timp atât de scurt, în lumea științei.

Evz: - Care este mecanismul acestui vaccin revoluționar?

Dr. Relu Cocoș: - Un vaccin putem spune că este o soluție terapeutică menită să protejeze organismul de o eventuală infecție prin stimularea sistemului imun, urmată de producerea de anticorpi. Anticorpii sunt proteine din sistemul sangvin care apar fie că răspuns al organismului că urmare a infecției cu un agent patogen, în cazul nostru că răspuns la infecția cu virusul SARS-CoV-2, fie ca răspuns al sistemului imun în urma administrării unui vaccin.

Astfel, după administrarea unui vaccin, sistemul imun generează anticorpii anti-SARS-CoV-2, un tip de “soldați specializați”, capabili să lupte cu virusul în eventualitatea unei infecții.

Aș dori să mai menționez aici faptul că anticorpii apar după aproximativ 5-7 zile de la apariția simptomatologiei, și nu imediat după contactul dintre organismul uman și virus.

Așadar, un vaccin pregătește sistemul imun al organismului să recunoască o anumită structură proteică a virusului numită antigen.  În cazul virusului SARS-CoV-2, există 4 tipuri de proteine virale SARS-CoV-2: proteinele nucleocapsidei (N), proteinele anvelopei (E), proteinele de membrană (M) și proteinele spiculinelor (S).

Inițial se vorbea de faptul că dezvoltarea unui vaccin va dura câțiva ani, iar acum discutăm despre dezvoltarea unui vaccin în mai puțîn de un an de zile. Cum a fost posibil?

-Da, într-adevăr, chiar de la începutul pandemiei a apărut întrebarea „Când va fi disponibil un vaccin anti-COVID 19?”. Rezultatele sunt promițătoare ținând cont de faptul că în acest moment, conform ultimei informări a OMS, din dată de 12 Noiembrie - Draft landsacape of COVID-19 candidate vaccines, există mai mult de 200 de vaccinuri în diverse stadii preclinice sau clinice de dezvoltare. Datorită nevoii urgente de punere pe piață a unui vaccin, OMS a accelerat procesul de dezvoltare a unui vaccin prin activarea unui mecanism care a permis diminuarea timpilor de cercetare și dezvoltare (R&D Blueprint).

Posibilitate de reducerea a timpului necesar dezvoltării unui vaccin a fost oferită de utilizarea unor metode alternative de producere a lor?

-În locul utilizării de vaccinuri standard, care conțin proteine virale pentru imunizare, s-au folosit metode de inginerie genetică, cu ajutorul cărora s-au generat molecule de ARNm sintetic ce conțin informația necesară sintezei unor proteine virale. Vaccinurile ARNm conferă avantajul eliminării etapei laborioase de producere în vitro a proteinelor, care poate dura și ani. Un astfel de vaccin cu ARNm, de fapt, mimează o infecție naturală cu un virus. Proteinele structurale specifice SARS-CoV-2 vor fi sintetizate în vivo, adică în organismul uman, pe baza versiunii sintetice a unei porțiuni din genomul viral.

Înțeleg că sunt mai multe tehnologii de producere a unui vaccin.

-Vaccinurile actuale se împart în două categorii marii: vaccinuri care au la baza proteine și vaccinuri care au la baza molecule de acizi nucleici. Vaccinurile tradiționale, care aparțin primei categorii, pot conține fie virusuri inactivate sau atenuate, fie proteine virale capabile să declanșeze o reacție imună (antigene).

Revenind la noile tehnologii utilizate acum pentru dezvoltarea de vaccinuri anti COVID-19, constatăm că acestea utilizează molecule de ADN sau ARNm care, odată ajunse în organism, sunt utilizate de mecanismele enzimatice celulare pentru a sintetiza proteine virale, cum ar fi proteinele Spike. În structura ARNm este codificată informația pe baza căreia are loc sinteza proteinelor virale la nivelul ribozomilor din citoplasmă celulelor umane.

Vaccinurile care conțin molecule de ADN sunt construite pe baza unor plasmide care se replică în bacterii și care conțin secvențe ale genelor ce codifică sinteza proteinelor spike și care se vor sintetiza în organismul gazdă.

O categorie aparte este reprezentată de vaccinurile cu vectori virali nereplicativi. Aceste vaccinuri conțin virusuri modificate genetic care nu se pot replica și care sunt capabili să exprime proteinele spike. Cele mai cunoscute vaccinuri care utilizează această tehnologie sunt vaccinurile dezvoltate de AstraZeneca (un adenovirus de la cimpanzeu) și cel dezvoltat de CanSino Biologics (un adenovirus uman AdV5). Vaccinurile care conțin molecule de ARNm, la fel ca cele care au ADN, conțin informația genetică pentru sinteza antigenelor și nu antigenul propriu-zis.

Ce au în comun și ce deosebește cele două vaccinuri