Pe 27 mai 1983, bucureșteanul Ion Gheorghe, în vârstă de 41 de ani, a fost martor la un experiment unic în ţara noastră. Locuia într-un imobil de șapte etaje de pe strada Aurel Vlaicu din Capitală, vizavi de stadionul Dinamo. Frizer de meserie, bărbatul care a tuns toată crema fotbaliștilor din „Groapă“, s-a afl at, în urmă cu 34 de ani, în blocul care a fost mutat, la comanda Ceaușeștilor, 14,40 metri, pentru că încurca circulaţia pe șoseaua Ștefan cel Mare

L-am întâlnit zilele trecute, în scara blocului de pe strada Aurel Vlaicu nr.166 din București, clădire care apare pe lista imobilelor expertizate tehnic din punct de vedere al riscului seismic neîncadrată în categorii de urgenţă. Imobilul, trădat de trecerea anilor cu faţada îmbătrânită și martor peste două războaie mondiale și peste marele cutremur din ’77, este construit în 1938. Privea lung spre avizier, se ţine bine, deși are 75 de ani, iar de când a ieșit la pensie nu poate sta nicio secundă locului. Dacă nu e la piaţă e la doctor pentru trimitere.

FOTO: Ion Gheorghe, locatar din blocul translatat din zona Ștefan cel Mare FOTO: NICU DÎRDÎIAC

Pe aceeași stradă cu el a stat și Ioan Andone, fostul antrenor al echipei de fotbal Dinamo, dar care și-a vândut vila. Toată viaţa lui a fost frizer. Era cu foarfeca în mână când s-a translatat blocul. „Parcă s-a întâmplat ieri. Eram acasă cu soţia și cei doi copii. Venise un vecin la mine să îl tund. Nu l-am luat strâmb și nici nu i-am tăiat din urechi. Nu s-a simţit domne’ nimic! Nu curgea nicio picătură de vin din pahar.“, ne-a povestit râzând Ion Gheorghe.

„Au astupat boxele unde ţineam murăturile“

Câteva luni bune au tot mișunat constructorii în jurul blocului. Inginerii tatonau terenul, făceau planuri, stăteau de vorbă cu locatarii și îi linișteau spunându-le că totul va fi bine. Ceaușescu voia modernizarea șoselei Ștefan cel Mare, iar blocul cu pricina încurca și trebuia pus la pământ. Era ieșit din aliniament 14,40 metri, dar inginerul Eugeniu Iordăchescu a venit cu o idee genială: translatarea. A fost cel care a implemantat sistemul de translatare a clădirilor la noi în ţară. Așa a fost salvat de cuvele buldozerelor, iar oamenii n-au mai fost obligaţi să se mute.

„Au făcut treabă meseriașă, dar și un lucru rău. Când neau mutat, au tras o placă de beton pe toată suprafaţa blocului și ne-au astupat boxele. Erau bune. Mai ţineam și noi cartofii, ceapa și murăturile în ele“, povestește nea Gheorghe, care este înterupt de prof. Radu Petrovici, doctor în proiectare seismică, și el unul dintre cei care s-au aflat în momentul translatării în imobil. Nu a dorit să vorbească.

Le-a fost teamă să nu se dărâme blocul peste ei

La prima vedere, dacă e să ne luăm după vechime, blocul pare șubred, exact unei clădiri din Centrul Istoric, acolo unde zeci de astfel de imobile monument stau să se prăbușească. Pereţii unora chiar au cedat, s-au prăvălit pe stradă, iar acum sunt susţinute de niște popici din lemn lungi de câţiva metri. Dar tot în paragină.

Oamenii se aflau în casă

Bătrânul de acum, tânărul de odinioară este mândru că a fost martorul unei experienţe de care nu au avut parte mulţi, dar se întristează când se uită peste umăr și își dă seama că au mai rămas puţini din cei de atunci. Majoritatea au murit. „Mai sunt eu, domnul Petrovici, că tocmai l-aţi văzut, și o doamnă, vecină cu mine de palier. Doar noi mai suntem. În 1983, când au venit constructorii, cred că eram sute de locatari în faţa blocului să aflăm ce se întâmplă. După ce ne-au ţinut un discurs s-au apucat de treabă. Fiecare făcea ce voia. Unii mâncare, alţii dormeau, lumea stătea la masă. Nicio secundă nu ne-au zis să plecăm. Au mutat blocul cu noi în case“, ne-a mai spus bărbatul bucuros să ne povestească momentele de acum mai bine de 34 de ani.

În inima fiecăruia a existat puţină teamă să nu se dărâme blocul cu ei înăuntru. O mică greșeală și sute de oameni puteau sfârși sub dărâmături.

Clădirea ridicată pe cricuri și mutată cu vagonul

Procedeul translației era cunoscut deja, însă Iordăchescu a venit cu o soluție mult mai bună decât variantele existente până atunci: clădirile care urmau să fie mutate erau urcate pe o platformă specială din beton, care avea să le mențină în plan perfect orizontal în timpul deplasării. Practic, fundația clădirii era ridicată pe cricuri, se montau dedesubt șine de cale ferată și apoi se turna platforma de beton între spațiul dintre clădire și vagonul care asigura mutarea.

FOTO; Constructorii ridicau clădirea pe cric ca să o mute

Doar cei de la parter au fost mutaţi

Translaţia blocurilor s-a dovedit a fi și cea mai ieftină soluţie, deoarece aceasta reprezenta între 28 și 32% din valoarea de demolare și refacere a unor construcţii asemănătoare, durata lucrărilor de translaţie de 4-5 luni fiind mult inferioară celei de refacere a unui bloc nou (cca. 8-9 luni). La data de 27 mai 1983 a avut loc prima translaţie a unei clădiri de șapte nivele din ţară: un bloc situat pe str. Aurel Vlaicu nr. 166, de 3.100 t, construit în 1938. Blocul a fost mutat 14,40 metri, iar distanţa a fost străbătută în șase ore. Lucrările de pregătire au început în februarie 1983, iar imobilul a fost translatat fără ca locatarii să fie mutaţi, cu excepţia celor de la parter. Mai mult, locatarii au beneficiat pe durata deplasării de toate condiţiile: apă curentă, canalizare, energie electrică, gaze, ascensor și telefon, asigurânduse conectarea la reţelele edilitare prin racorduri elastice.

Iordăchescu, omul care a mutat bisericile

După marele cutremur din 1977, în urma căruia au murit peste 1600 de oameni, sistematizarea cerută de Nicolae Ceaușescu avea să pună la pământ zeci de mii de clădiri din întreaga ţară. Pentru că se dorea modernizarea orașelor, multe clădiri vechi, unele dintre ele monumente istorice, au fost rase de pe faţa pământului, iar bisericile nu au făcut excepţie. Multe dintre acestea au fost salvate datorită unei idei ingenioase.

FOTO: Biserica Mihai Vodă a fost translatată de inginerul Dumitriu Iordăchescu

Ceaușescu voia demolarea clădirilor vechi

Totul a început în anii ’80, când Eugeniu Iordăchescu era director tehnic la Institutul Proiect București. A fost desemnat să dărâme Dealul Arsenalului, pentru a face loc construirii Casei Poporului și cartierului Centrul Civic. Asta ar fi însemnat demolarea a 40 de biserici, dar, disperat să salveze măcar o parte din ele, inginerul a propus o soluţie revoluționară: translația con strucțiilor, adică urcarea acestora pe roți și mutarea lor în altă parte, pe distanțe de sute de metri. Astfel au fost mutate 10 biserici din București, care au scăpat de demolare.

Procedeul translației era cunoscut deja, însă Iordăchescu a venit cu o soluție mult mai bună decât variantele existente până atunci: clădirile care urmau să fie mutate erau urcate pe o platformă specială din beton, care avea să le mențină în plan perfect orizontal în timpul deplasării. Practic, fundația clădirii era ridicată pe cricuri, se montau dedesubt șine de cale ferată și apoi se turna platforma de beton între spațiul dintre clădire și vagonul care asigura mutarea.

După ce a văzut proiectul demolărilor din zona Casei Poporului, Eugeniu a observat că urma să fie demolat Schitul Maicilor, o construcţie din secolul al XVIIlea, dar a reușit să-l salveze. Alte biserici din Capitală mutate au fost Olari, Sfântul Ioan Nou, Ilie Rahova, Capra, Sfântul Ștefan și Mihai Vodă. Un alt bloc mutat prin translatarea avut loc în Alba Iulia. Blocul mutat avea 80 de apartamente, o greutate de 7.600 de tone și o înălţime de 17 metri. Mutare a avut loc la data de 27 mai 1987.

Frizer în „Salonul Groazei“

Ion Gheorghe a iubit o singură meserie. Nu a abandonat-o pentru nimic în lume, iar foarfeca pentru tuns și pieptenele erau „prietenii“ de nădejne care nu l-au lăsat niciodată la greu. Ucenicia, dar și vreo 25 de ani din viaţă și i-a petrecut ca frizer la Capșa, din „inima“ Capitalei, unde toată crema „șmecherilor“, cum spune nea Gheorghe, a trecut prin mâna lui. „Veneau numai oameni plini de bani. Cred că toţi actorii au fost tunși de mine. Îmi vin acum în minte doar Arșinel și Radu Beligan, pe ei nu am cum să-i uit, erau clienţii mei. Mereu îmi lăsau bacșis.“, își amintește Ion Gheorghe.

Două femei au murit

După o bună perioadă petrecută în centrul Bucureștiului, a luat drumul cartierului Dorobanţi. La Perla. Omul susţine că a tuns foarte mulţi sportivi de la Dinamo, de la fotbaliști până la cei din conducere, dar a rămas șocant când a avut loc „Masacrul de la Perla“, 5 martie 2012. Gheorghe Vlădan a produs unul dintre cele mai mari masacre din ultimii ani, din România. A mers la salonul de coafură Perla, unde a împușcat șase oameni. Printre victime s-au aflat casiera salonului, care a murit pe loc, și soţia acestuia, care a decedat la scurt timp după ce a fost împușcată în cap.