Epidemia de COVID-19 a constituit un nou pretext pentru înăsprirea cenzurii pe internet și instituirea unei Poliții a Gândirii.
Un editorial al deputatei Natalie Goulet pentru Le Figaro despre pumnul în gură pe Internet, în Franța și în lume.
Combaterea discursurilor violente pe internet constituie o miză crucială în lupta împotriva terorismului, în ultimii ani, fiind necesar un echilibru între control, securitate și libertate de exprimare.
Ultimele zile au fost marcate de două evenimente: adoptarea legii zise „Avia” și anunțul componenței Consiliului de Supraveghere pe Facebook.
Adoptarea pe 13 mai, de către Adunarea Națională , a legii vizând combaterea conținutului dușmănos – zisă „Avia” – a fost mult contestată de către Senat.
Primul său articol, care ar putea părea laudabil, vizând sancționarea tuturor platformelor care lasă la dispoziția cititorilor un conținut dușmănos, prezintă în realitate un pericol inacceptabil pentru libertățile noastre publice și în special pentru libertatea de expresie.
Platformele care au primis un semnal vor avea un interval de timp de a elimina sau face indisponibile conținuturile dușmănoase: 24 de ore pentru conținutul rasist, dușmănos sau homofob, și o oră pentru conținutul terorist.
Depășirea intervalului atrage pentru platforme amenzi de până la 250.000 de euro (!).
În scurt timp, eliminarea oricărui conținut semnalat va deveni mai avantajoasă decât studierea pentru a verifica dacă există în mod real un caracter dușmănos sau periculos.
Această dispoziție va constitui deci un instrument de cenzură cvasi-automat via cenzura pe net, fără intervenția unui judecător.
Aprecierea libertății de exprimare este încredințată marilor companii „apatride” și modelului lor economic.
Acest text, inaplicabil și periculos, încredințează GAFAM (Google-Amazon-Facebook-Amazon-Microsoft) sarcina de Poliție a Internetului. Din punctul lor de vedere, „niciodată nu ești mai bine servit decât de tine însuți”.
Am abanona – dacă textul va fi promulgat – controlul și o parte din suveranitatea noastră asupra intrumentelor cotidiene ale domeniului digital, platformele păstrându-și misterele și jurisprudența.
În vreme ce Facebook a recunoscut, la momentul oribilului atentat de la Christchurch, din martie 2019, că 300.000 de clipuri video ale teroristului fuseseră postate anterior, și că o echipă de peste 150 de persoane lucrează la retragerea conținutului, în primul trimestru al lui 2020 au fost retrase peste 4 milioane de conținuturi considerate dușmănoase.
Facebook și-a înăsprit condițiile de utilizare, interzicând conținutul live și închizând grupurile oricărui utilizator care manifesta sprijin sau complezență pentru terorism, și duce o vânătoare împotriva operațiunilor de finanțare online.
Toate acestea sunt lăudabile, ținând cont de locul pe care această rețea îl ocupă în viața cotidiană a milioane de utilizatori, care pot fi abuzați de conținutul publicat.
Astfel, în plin război împotriva COVID-19, puterea vectorului de manipulare al Facebook poate și trebuie să ne înspăimânte. Pentru a ne convinge, este suficient să reluăm cifrele prezentate chiar de companie.
„Utilizatorii care dau clic pe fake news legate de COVID-19, le comentează sau le distribuie, vor primi un mesaj în cronologia lor, incitându-i să consulte surse sigure, cum ar fi site-ul Organizației Mondiale a Sănătății”, a spus Mark Zuckerberg pe un blog al Facebook.
În timp ce zvonurile proliferează, Facebook arată că a redirijat „aproape 2 miliarde de utilizatori”, adică cvasi-totalitatea membrilor săi, către informații emanate de la autorități de sănătate publică, prin intermediul „centrului său de informare COVID-19”, disponibil pe fiecare cronologie.
Rezultat: „peste 350 de milioane de utilizatori au dat clic pe mesaje pedagogice” pentru a afla mai mult, pe Facebook și Instagram, subliniază Zuckerberg.
Se dovedește astfel, în acest domeniu ca și în altele, Facebook are deplina conștiință a puterii sale și a ravagiilor pe care le poate face o utilizare răuvoitoare.
În aceste condiții, Facebook a prezentat pe 6 mai alcătuirea „Consiliului de Supraveghere” anunțat în septembrie 2019.
Acesta este compus pentru moment din 20 de persoane independente, însărcinate să vegheze la echilibrul între libertatea de expresie și securitate, printre care fosta premieră daneză Helle ThorningSchmidt, fostul redactor șef al The Guardian, Alan Rusbridger, și fostul judecător al Curții Europene a Drepturilor Omului, Andras Sajo.
Această informație a trecut aproape nebăgată în seamă, din cauza pandemiei.
Pe lista Consiliului o mai găsim și pe o laureată a Premiului Nobel pentru Pace, Takwakkol Karman (foto).
Nominalizarea ei a provocat o furtună într-o parte a lumii arabe și în presa anglo-saxonă. Această personalitate yemenită, cunoscută pentru activismul său feminist în Orientul Mijlociu, este mai mult decât controversată, mai ales din cauza numeroaselor sale luări de poziție în favoarea Frăției Musulmane.
Trebuie să amintim că mișcarea Frăția Musulmană este interzisă în multe țări, și că șeful său, Qaradawi, refugiat în Qatar, este dat în urmărire de Statele Unite, interzis în Franța și Marea Britanie și declarat indezirabil în țări ale Ligii Arabe precum Egipt, Emiratele Arabe Unite sau Arabia Saudită.
Numărul de conturi de pe rețelele sociale având legături directe sau indirecte cu Frăția Musulmană, este estimat la două milioane.
Internetul este canalul privilegiat de propagare a acestei ideologii.
Printre aceste conturi se numără mii asociate cu ideologia extremistă, fie că este vorba de supremația albă sau cea islamistă.
Realitatea ne-a demonstrat că Premiul Nobel nu este o garanție. Cazul lui Aung San Suu Kyi este grăitor, reacția sa față de genocidul populației Rohingya nefiind la înălțimea distincției.
Victima de azi poate deveni mâine călău, istoria e plină de astfel de răsturnări.
Cum așadar putem înțelege și accepta că în Consiliul de Supraveghere al Facebook, un site cu peste 2,6 milioane de utilizatori pe lună, cooptează o personalitate atât de controversată, acuzată pentru sprijinul său ferm pentru Frăția Musulmană, organizație recunoscută pentru discursul extremist și pentru vederile antisemite?
Cum putem spera că acest Consiliu ar putea fi de vreun folos pentru a opri invazia de mesaje dușmănoase, în vreme ce membrii săi sunt acuzați tocmai de acest lucru?