Între Washington și Beijing, Europa trebuie să-și apere interesele. Negocierile prin videoconferință, care încep luni, între trei lideri europeni și președintele chinez, Xi Jinping, nu vor fi deloc un schimb călduros de mesaje.
Marele summit sino-european „27 + 1”, care urma să aibă loc la Leipzig luni, sub președinția Angelei Merkel, va avea loc în cele din urmă sub forma mai modestă a unei videoconferințe între liderul chinez Xi Jinping, și trei lideri europeni: pe lângă cancelarul german, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European (statele membre), Charles Michel.
În ciuda turneelor europene ale celor doi oficiali principali ai diplomației chineze, Wang Yi și Yang Jiechi, europenii par uniți de data aceasta în răspunsul lor: pentru semnarea unui acord bilateral de investiții, China trebuie să-și deschidă piața pentru companiile europene în virtutea principiului reciprocității.
După cum a reamintit ambasadorul Uniunii Europene (UE) în China, Nicolas Chapuis, nu este normal, de exemplu, ca grupul chinez de telecomunicații Huawei (subvenționat de băncile chineze) să dețină peste 40% din cota de piață în Europa, în timp ce concurenții săi europeni, Ericsson și Nokia, abia ajung la 11% în China.
La fel, nu mai este posibil ca firmele europene să fie contrate sistematic de corporațiile chineze de stat, care profită de orice oportunitate pentru a transfera tehnologie din Occident în China.
În timp ce la Bruxelles mecanismul de filtrare a investițiilor străine în Europa va intra în curând în vigoare, UE a ales fermitatea, în primul rând din punct de vedere economic. În absența concesiilor chineze, este aproape sigur că acordul de investiții nu va vedea lumina zilei în acest an.
Obiectivul acestei întâlniri este în primul rând comercial. Participanții doresc să avanseze acordul de investiții, care a fost deja negociat de șapte ani. Dar alte probleme mai sensibile, precum drepturile omului, vor intra probabil în discuții.
Însă cei 27 sunt dezamăgiți. Atât de multe promisiuni nu au fost respectate de Beijing, precum cea a pieții chineze care încă nu este deschisă.
În plus, China continuă să acorde subvenții masive companiilor sale. Până la punctul în care Bruxelles începe să devină nerăbdător, exasperat de angajamentele neîndeplinite ale Beijingului, analizează Antoine Bondaz, cercetător la Fundația pentru Cercetare Strategică.
„Ceea ce este foarte clar este că, în ceea ce privește problemele economice care se află în centrul acestui summit, UE este înfuriată de promisiunile goale făcute de China, exasperate de angajamentele încălcate de partea chineză. Și acum va căuta să impună reciprocitatea”.
Summitul din 22 iunie fusese deja marcat de o răcire clară. Cu atât mai mult cu cât președintele Comisiei, Ursula Von der Leyen, a îndrăznit să critice Legea securității naționale care restricționează libertățile populației din Hong Kong. Mai rău încă, ea a denunțat atacurile cibernetice împotriva spitalelor europene în timpul pandemiei.
Prin urmare, nu este o coincidență faptul că cei doi emisari de la Beijing, Wang Yi și Yang Jieche, au ocolit Bruxelles-ul în turneul lor european, considerând că capitalele naționale sunt mai docile. Eroare din partea lor, la fiecare pas, au fost ăntrebați despre Hong Kong și Xinjiang, unde un milion de musulmani se află internați în lagăre de „reeducare”.
Pe lângă problemele economice, Xi Jinping ar trebui să se aștepte să fie întrebat de UE cu privire la situația din Hong Kong, problema Taiwanului sau soarta uigurilor.
Prin urmare, între Washington și Beijing, Europa trebuie să-și joace propria carte și să-și apere interesele. Așa cum face dealtfel și regimul Xi Jinping. În acest context, este sigur că întâlnirea de luni nu va fi cea mai caldă din istoria relațiilor sino-europene.